Abu Fana

Cuviosul Abu Fana, numit și Apa Bane, a fost un pustnic copt, născut după tradiție în jurul anului 354 și răposat în jurul anului 395. S-⁠a născut în Memfis, într-⁠o familie creștină. Pornit spre viața pustnicească de pilda sihaștrilor din Pustia de Apus, pe care îi vizitase în tinerețe, s-⁠a făcut anahoret.

Sozomen, în Istoria bisericească, pomenește un sihastru numit Benus sau Banus, care se identifică cu el și care a trăit în ținutul unde s-⁠a ridicat mai târziu mănăstirea ce îi poartă numele. Era cunoscut pentru priceperea în Psalmi, pentru nevoința aspră și pentru grija față de săraci, iar tradiția îi leagă și minuni. Se spune că ar fi prevestit data morții împăratului Teodosie I, în anul 395. O tradiție povestește că putea sta 37 de zile fără hrană și că a petrecut ultimii optsprezece ani din viață în picioare, în chilia sa. Trupul lui a fost găsit în anul 1992, în săpăturile mănăstirii, de cercetători austrieci conduși de Helmut Buschhausen, iar urmele de pe mușchi par să arate că a stat ani de zile în picioare.

Mănăstirea Sfântului Fana, din eparhia Mallawi din Egiptul de Sus, este una dintre cele mai vechi din Egipt. Sfântul este cinstit în Biserica Coptă.