Acachie

Acachie de la Mănăstirea Filoteu, cu numele de mir Aristide Țakas, s-⁠a născut la Megalopoli, în Arcadia, din părinți de seamă. În 1907 a ajuns pe pantele Athosului, ca un cerb după izvoarele apelor, și s-⁠a făcut ucenic al unui bătrân virtuos și prieten al ascetilor virtuoși în chilia Sfântului Nicolae a Filoteului. Bătrânul lui era evlaviosul ieromonah Dorotei. A fost tuns monah în 1909.

Un monah învățat de la Filoteu scria în necrologul său că era socotit întruchiparea blândeții și a bunătății ascetice, idealul și simbolul monahismului desăvârșit, cu trupul slab și uscat. Stăpânea duhul străinătății deplin față de lume, împreună cu plânsul duhovnicesc din care izvorau lacrimi neîncetate, și cu dorul înfocat de dialog neîntrerupt cu Dumnezeu. Pur din tinerețe, mereu bun, fără prihană, prețuitor al virtuții, dușman neînduplecat al răului. Pe măsură ce anii treceau, dorul său după Dumnezeu creștea. Bătrân, deși ar fi putut avea un adăpost mai bun, a ales unul pe jumătate acoperit și nu se temea nici de gerul lui decembrie, nici de arșița lui august. Îi plăcea să repete din inimă: «Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe cea viitoare.»

A adormit la 30 ianuarie 1964, de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.