Acachie

Acachie de la Mănăstirea Xenofont s-⁠a născut în 1847 la Ofrinion, lângă Dardanele. În 1870 a venit la coliba Sfinților Apostoli din schitul Xenofontului, sub ascultarea bătrânilor Ilarion și Grigorie, frați de sânge, foști lavrioți. Ieromonahul Acachie a fost un duhovnic ales. Ani de zile a spovedit părinții schiturilor, chiliilor și mănăstirilor Xenofont și Constamonitu. Alături de el, monahul Grigorie (†1990) a învățat și a cultivat virtuțile monahale ale ascultării, neagonisirii, lepădării, străinătății, nerăutății, smereniei, tăcerii, iubirii de Dumnezeu și de frați. Grigorie își prețuia, respecta și iubea adânc bătrânul și îl avea ca sfânt. Părintele Acachie s-⁠a nevoit împreună cu fratele său, monahul Dionisie.

Spunea ucenicilor: «Să ne amintim pentru ce am venit aici. Și sfârșitul nostru, căci nu va întârzia. Să nu socotim lungimea, să spunem rugăciunea; să avem nădejdea în Hristos și în Maica Domnului și să nu ne ocupăm cu treburile, căci nu se termină, dar noi ne vom termina.» A trecut de la cele trecătoare la cele veșnice la optzeci de ani, în 1927. Se spune că a avut un sfârșit cuvios și o viață monahală pilduitoare, care inspira adâncă venerație. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.