Adalbald de Ostrevent

Adalbald (Adalbert I) de Ostrevent a fost un nobil franc din secolul al VII-⁠lea de la curtea regelui Clovis al II-⁠lea, soț al Sfintei Rictruda și tată al patru sfinți. A fost ucis în 652 în Aquitania și este cinstit în Occident ca mucenic, dar numele lui nu apare azi în calendarele liturgice din Cambrai și Lille. Este un sfânt al creștinătății apusene, iar sursele noastre nu arată un act ortodox de canonizare. Se pomenește la 2 februarie, ziua muceniciei, și la 2 mai, ziua mutării moaștelor la Douai, în 1221.

Viața

Adalbald era fiul Gherbergăi, fiica magistrului milițiilor Richomer, și nepotul Sfintei Gertruda de Hamage († 649), care a întemeiat o mănăstire de maici la Wandignies-⁠Hamage, lângă Douai. După Alban Butler avea doi frați, Sigefrid, conte de Ponthieu, și Archenald, maior al palatului lui Clovis al II-⁠lea. Legătura lui cu regele merovingian Dagobert a fost explicată prin mama lui, dar Karine Ugé socotește că legătura dintre Adalbald și Erchinoald este o ficțiune a canonicilor de la Saint-⁠Amé din Douai, pentru a întări legătura cu Rictruda. Era un nobil de frunte și stăpân al Douai-⁠ului, ucenic al Sfântului Amand de Maastricht. În 630 a întemeiat mănăstirea Marchiennes. În timpul unei expediții militare în Gasconia, a cunoscut-⁠o și s-⁠a căsătorit cu Rictruda de Marchiennes, fiica lui Ernold, stăpânul Toulouse-⁠ului, în ciuda împotrivirii ambelor familii. Căsnicia ar fi fost fericită. Au avut patru copii, toți cinstiți ca sfinți: Maurant, egumen la Breuil († 702), Eusebia de Douai (Ysoie), stareță la Hamage († în jurul lui 680), Adalsinda, monahie la Hamage († 714), și Clotsinda († 714). Cuplul și-⁠a deschis castelul săracilor și celor năpăstuiți, iar pustnicul Richarie era prieten al familiei. Rictruda a făcut din Marchiennes o mănăstire dublă în 643.

Mucenicia

Adalbald a fost ucis în împrejurări obscure în 652, lângă Périgueux, într-⁠o nouă expediție în Aquitania, probabil de rudele soției, încă amărâte de căsătoria cu un dușman al neamului lor. Trupul i-⁠a fost adus în Flandra și îngropat la mănăstirea Saint-⁠Amand, unde a fost cinstit ca mucenic, pentru că moartea se petrecuse într-⁠o regiune care în cea mai mare parte nu primise încă creștinismul. După moartea lui, fratele său Archenald a refăcut castelul din Douai, din care a ieșit orașul, și a întemeiat biserica Maicii Domnului, închinată acum Sfântului Amat.