Adaldag

Adaldag a fost monah benedictin și al șaptelea arhiepiscop de Hamburg-⁠Bremen, din 937 până la moartea sa, la 28 aprilie 988. S-⁠a născut în jurul anului 900. Mai este numit Adelgis, Adelger sau Adalgag.

Era de neam ales, rudă și ucenic al lui Adalward, episcopul de Verden, și a ajuns canonic la Hildesheim. Otto I l-⁠a făcut cancelar și notar al său chiar la urcarea pe tron și l-⁠a numit, după moartea arhiepiscopului Unni în 936, în scaunul vacant, dându-⁠i drepturile unui conte. Nimeni dintre înaintașii lui nu a păstorit atât de mult și nu a făcut atât pentru eparhie. Sub el, scaunul de mitropolie a primit primii sufragani, prin înființarea episcopiilor din Ribe, Schleswig și Århus, iar cea slavă din Aldenburg a fost pusă sub Hamburg.

A respins cu izbândă o nouă încercare a Colonei de a-⁠și întinde stăpânirea asupra Bremenului și a dobândit multe privilegii pentru scaunul său, datorită relațiilor strânse cu împărații, mai ales cu Otto I. L-⁠a însoțit pe acesta la Roma și a rămas lângă el între 961 și 965; este pomenit drept sfetnicul principal al împăratului la încoronarea din Roma. Otto i-⁠a încredințat la Hamburg pe papa Benedict al V-⁠lea, mazilit, iar arhiepiscopul l-⁠a ținut în mare cinste până la moartea lui, peste câteva luni. În ultimii ani ai vieții a avut de suferit de pe urma năvălirilor danezilor și slavilor din nord și a reclădit Hamburgul după prădarea din 983 de către obotriți.

Este trecut printre sfinții secolului al X-⁠lea în unele liste apusene; sursele noastre nu dau amănunte despre cult, iar o canonizare sinodală ortodoxă nu este cunoscută.