Afrodisie

Cuviosul Afrodisie, ucenic al Sfântului Sava cel Sfințit, a fost un monah din Lavra Sfântului Sava în Palestina. Se pomenește la 13 martie, în soborul tuturor cuvioșilor părinți care au strălucit în nevoință. Povestea lui a fost alcătuită de Sfântul Dimitrie al Rostovului.

Afrodisie, un frate voinic din mănăstirea lui Teodosie, a fost trimis odată cu o treabă. Pe drum s-⁠a mâniat pe catârul care purta grâu și l-⁠a lovit tare; catârul a căzut și a murit. Pentru aceasta cuviosul Teodosie l-⁠a alungat din mănăstire. Afrodisie a venit atunci la cuviosul Sava, i-⁠a povestit fapta și i-⁠a cerut sfat. Sava i-⁠a dat o chilie și i-⁠a spus: „Trăiește în chilia ta, nu te muta în alta, nu ieși din Lavră, ține-⁠ți limba în frâu, măsoară-⁠ți nevoile pântecelui și te vei mântui”.

Afrodisie, primind porunca aceasta, nu a călcat-⁠o în nimic și, timp de treizeci de ani, nu a ieșit din Lavră. Nu avea nimic al lui, nici măcar un vas pentru mâncare sau un pat. Dormea pe ramuri, acoperit cu o rogojină, iar de hrană lua rămășițele de legume fierte, puțin hrănitoare. Plânsul lui de noapte îi tulbura pe cei care dormeau. În cele din urmă a primit darul înainte-⁠vederii, căci a știut cu o săptămână înainte ziua morții sale. Atunci l-⁠a rugat pe Sava să-⁠l lase să meargă la mănăstirea fericitului Teodosie. Cuviosul a trimis cu el doi frați și a poruncit să-⁠i spună lui Teodosie: „Iată, pe fratele nostru, Afrodisie, pe care odinioară l-⁠am primit de la tine ca om, ți-⁠l trimit acum, prin harul lui Hristos, ca înger”.

Teodosie l-⁠a primit cu dragoste, l-⁠a iertat și l-⁠a lăsat să plece în pace. Afrodisie s-⁠a întors la Sfântul Sava și, după o scurtă boală, s-⁠a odihnit întru Domnul.