Agafton Sihastrul

Agafton, în forma culeasă Agaton, a fost ieromonah și sihastru, întemeietorul sihăstriei care a devenit Mănăstirea Agafton din Botoșani, în secolul al XVIII-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Își făcuse metania la Mănăstirea Doamnei, ctitorită de Elena Rareș în 1552. După mulți ani de nevoință a fost chemat la viața pustnicească și, luând doi ucenici, s-⁠a retras în pădurile din apropiere, unde trăiau câțiva monahi. A sihăstrit acolo zece ani în post și rugăciune neîncetată și a ajuns sihastru și duhovnic cunoscut în ținutul Botoșanilor.

În 1729, văzând că frații se adună în jurul lui, a pornit cu ei în codrul de pe locul domnesc de lângă Botoșani, au curățat pădurea, au făcut o mănăstioară și și-⁠au pus pomi pe lângă chilii, după cum se spune într-⁠o însemnare păstrată. Mica așezare, cu hramul Sfinților Arhangheli, s-⁠a numit la început Sihăstria lui Agafton. A adunat acolo vreo douăzeci de sihaști și s-⁠au nevoit împreună până la jumătatea secolului al XVIII-⁠lea. Rânduiala era rugăciunea neîncetată zi și noapte, citirea Psaltirii la chilii, masa după apusul soarelui, iar duminica Liturghia și împărtășirea în obște.

Patericul îl descrie ca învățător al liniștii și al rugăciunii, pe care nimeni dintre ucenici nu l-⁠a atins, și ca duhovnic iscusit al sihaștrilor și al mirenilor, care alunga duhurile necurate. Spune că nu era sihastru sau egumen mai cunoscut în părțile locului decât el. Simțindu-⁠și sfârșitul aproape, și-⁠a binecuvântat ucenicii și s-⁠a mutat în pace la odihna lui Hristos.