Agapie Sihastrul de la Agapia Veche

Agapie a fost un sihastru și preot din secolul al XV-⁠lea, cel dintâi sihastru cunoscut al munților dintre Secu și Agapia și adevăratul ctitor al sihăstriei Agapia Veche. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

A trăit mai întâi în obștea Mănăstirii Neamț, la începutul secolului al XV-⁠lea, și a primit acolo preoția. Iubind rugăciunea și viața pustnicească, s-⁠a retras în muntele care desparte Mănăstirea Secu de Agapia, unde erau poieni singuratice potrivite pentru liniște. Mulți ani s-⁠a nevoit singur, în post și rugăciune, răbdând, spune Patericul, multe ispite.

Când numele lui s-⁠a făcut cunoscut, au venit la el câțiva ucenici din obștea Neamțului și și-⁠au făcut chilii de lemn în apropiere. Așa a luat ființă prima și cea mai cunoscută sihăstrie din jurul Neamțului. Înmulțindu-⁠se pustnicii, Agapie a ridicat împreună cu ei o biserică mică de lemn în poiana care îi poartă numele, cu hramul Schimbării la Față. Sihăstria lui Agapie s-⁠a închegat pe la jumătatea secolului al XV-⁠lea.

Mulți monahi și mireni îl căutau, îi cereau cuvânt de folos și voiau să-⁠i fie ucenici. Rânduiala era aceasta: toată săptămâna ucenicii se nevoiau singuri în munte, iar la sărbători coborau în schit, făceau priveghere de toată noaptea, slujeau Liturghia și se împărtășeau, apoi se retrăgeau din nou la liniște.

Agapie s-⁠a mutat cu pace la Domnul la adânci bătrâneți și a fost înmormântat lângă biserică. De la el își au numele Mănăstirile Agapia Veche și Agapia Nouă, Poiana lui Agapie, muntele și pârâul lui Agapie.