Agatanghel

Agatanghel din Noul Schit, numit și bătrânul Agatanghel cel vechi, este amintit de bătrânul Iosif Vatopedinul († 2009) ca părtaș al fricii de Dumnezeu și lucrător adevărat al virtuții, care și-⁠a prevăzut cu exactitate moartea. Era prieten cu tot atât de evlaviosul bătrân Meletie, care locuia în coliba Sfântului Ioan Teologul, virtuos și el, plin de frica lui Dumnezeu, care a cinstit vrednic chemarea și calitatea monahală toată viața lui. Odată, dintr-⁠o pricină neînsemnată, prietenia și legătura strânsă dintre ei s-⁠a răcit și multă vreme nu mai arătau focul de la început al dragostei lor duhovnicești.

Într-⁠o zi, după masă, bătrânul Agatanghel a chemat pe ucenicul său și i-⁠a zis: «Lasă, copilul meu, lucrul și du-⁠te de cheamă pe moș Meletie să vină să-⁠l văd, să ne iertăm, fiindcă astăzi voi muri.» Ucenicul a mers și a spus. Atunci bătrânul Meletie a zis cu stăruință ucenicului său: «Lasă lucrul, copilul meu, și du-⁠te la bătrânul tău să iei binecuvântarea lui, fiindcă pleacă și dacă întârzii nu-⁠l mai prinzi.» Ucenicul a mers și, abia a primit binecuvântarea și iertarea bătrânului, acesta a zis zâmbind: «Plec, copilul meu, la Hristos al nostru, pe care l-⁠am dorit din tinerețe, și ai grijă de viața ta, să ai mereu frica lui Dumnezeu.» După acest ultim sfat către ucenic, și-⁠a dat în pace duhul Domnului, așa cum prevestise. Locuiau acești fericiți într-⁠o colibă mică, fără bisericuță, deasupra izvorului lui Iacov. Anul adormirii nu se cunoaște. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.