Agaton Sihastrul din Munții Buzăului

Agaton a fost un sihastru și preot din secolul al XIV-⁠lea, nevoitor în Munții Buzăului, în jurul sihăstriei Fundătura, și întemeietorul unei sihăstrii de piatră care i-⁠a purtat numele. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În prima jumătate a secolului, Agaton s-⁠a nevoit într-⁠o peșteră sub muntele numit Martirie, care ținea de sihăstria Fundătura. Ajuns priceput în lupta duhovnicească și învățător al vieții pustnicești, a primit darul preoției. A strâns în jurul său ucenici, pe care îi hrănea cu cuvinte din Sfânta Scriptură, și cunoștea scrierile Sfinților Părinți.

În a doua jumătate a secolului s-⁠a mutat cu câțiva ucenici pe culmea numită Crucea Spătarului, la o jumătate de ceas de Fundătura. Și-⁠a săpat singur în stâncă o biserică mică, cu hramul Sfântului Ioan Hrisostom, pentru care avea mare evlavie, și o chilie alăturată. Cei doisprezece ucenici ai săi și-⁠au săpat și ei chilii în piatră, în apropiere.

Rânduiala lor era aceasta: noaptea cântau Utrenia în biserică, ziua se nevoiau în chilii cu post, metanii și citirea Psaltirii, iar seara mâncau împreună la o masă făcută dintr-⁠un trunchi de copac, cu douăsprezece locuri, pesmeți și legume fierte, rar cu untdelemn. În sărbători Agaton slujea Liturghia și îi împărtășea pe toți.

În sihăstria lui s-⁠au nevoit, în trei secole, peste o sută de sihaștri. La începutul secolului al XVI-⁠lea, domnul Neagoe Basarab a făcut danii și a mărit biserica din peșteră, după cum arată pomelnicul săpat pe peretele altarului. Un hrisov din 1587 amintește pentru întâia dată „mănăstirea lui Agaton". După ani de părăsire, a fost reînnoită în 1733, apoi lăsată definitiv; azi se mai păstrează o parte din biserica de piatră.