Sfânta Binecredincioasă
Ageltruda
Împărăteasă și regină a Italiei
Soția lui Guy de Spoleto, împărăteasă și regină a Italiei, regentă pentru fiul ei Lambert.
- Adormită
- 923secolul X
- Ceata
- Binecredincioși
Viața
Ageltruda a fost împărăteasă a Apusului și regină a Italiei, soția lui Guido de Spoleto și mama lui Lambert al Spoletului. A murit la 27 august 923. Nu este un sfânt cu praznic în calendar: istoria o păstrează ca pe o femeie cu mare putere în Italia anilor 890, o vreme marcată de lupte pentru coroană și pentru scaunul Romei.
Familia și căsătoria
Ageltruda era fiica lui Adelchis, principe de Benevento, și a Adeltrudei, dintr-o casă longobardă. Ea a crescut într-un ținut socotit multă vreme cetatea nebiruită a împotrivirii longobarde față de stăpânirea francă. Acolo, la 13 august 871, împăratul Ludovic al II-lea și împărăteasa Engelberga fuseseră prinși și închiși în castelul din Benevento. Izvoarele nu se înțeleg asupra anului căsătoriei: ea s-a măritat cu Guido de Spoleto pe la 875 sau la începutul anilor 880, când el era doar duce și markgraf de Spoleto și Camerino.
În 889 Guido l-a învins pe Berengar și a devenit rege al Italiei, iar în 891 a fost încoronat împărat, iar Ageltruda a ajuns împărăteasă. Domnia lui a fost scurtă. Guido a murit în 894 și a lăsat-o văduvă. Cum fiul lor, Lambert, era minor, ea a luat regența. A îndemnat pe fiul ei să se împotrivească dușmanilor lor neîmpăcați, carolingienii, și a căutat să înrâurească alegerea papilor în favoarea lor.
Lupta pentru coroană și pentru Roma
În 894 Ageltruda l-a însoțit pe Lambert, în vârstă de paisprezece ani, la Roma, ca papa Formos să-i întărească titlul de împărat. Papa îl sprijinea însă pe pretendentul carolingian Arnulf de Carintia. În 896 Arnulf a intrat în Roma și a fost încoronat în locul lui Lambert, la 22 februarie, iar Ageltruda și fiul ei s-au refugiat la Spoleto. Ea căuta să recapete ținuturile longobarde din sudul Italiei și se împotrivea pretențiilor papei asupra lor.
Pierderea a fost însă trecătoare. Formos a murit la scurtă vreme după ce l-a încoronat pe Arnulf, la 4 aprilie 896, iar Arnulf însuși a fost lovit de o boală care l-a paralizat. Cronicarul Liutprand de Cremona pune boala pe seama uneltirilor Ageltrudei. Într-o poziție de asemenea putere, ea a întărit stăpânirea ei asupra Romei. După domnia foarte scurtă, de două săptămâni, a papei Bonifaciu al VI-lea, a făcut să fie ales papă candidatul ei, Ștefan al VI-lea. La cererea ei și a lui Lambert, trupul lui Formos a fost scos din mormânt și a fost supus unui proces cu învinuirea că ar fi trecut de la un scaun la altul. A fost osândit, iar trupul lui a fost aruncat în Tibru. Întâmplarea a intrat în istorie sub numele de „Sinodul Cadavrului”. Lambert a ajuns regele Italiei Lambert al II-lea.
Retragerea
În 898 fiul ei a murit. După moartea lui, Ageltruda s-a retras din viața politică și s-a așezat în mănăstirea din Camerino, apoi în cea din Salsomaggiore. A răposat la 27 august 923.