Alexandru Mihailovici al Tverului

Alexandru Mihailovici (1300-1339) a fost cneaz al Tverului și mare cneaz al Vladimirului, fiul cneazului Mihail Iaroslavici al Tverului, sfântul binecredincios mucenic. A fost ucis la Hoarda de Aur împreună cu fiul său Teodor. Nu a avut o canonizare separată, generală sau locală; numele lui a fost trecut în Patericul Tverului (1908) și, mai târziu, în Soborul tuturor sfinților din pământul rus.

S-⁠a născut la 7 octombrie 1300 și a fost al doilea fiu al cneazului Mihail. După ce fratele mai mare, Dimitrie, a fost executat la 15 septembrie 1326 în Hoardă, a primit de la hanul Uzbek yarlîkul pentru marea domnie a Vladimirului, dar l-⁠a pierdut în anul următor din pricina răscoalei împotriva tătarilor din Tver, pe care a încercat la început fără izbândă s-⁠o oprească, apoi a condus-⁠o. În iarna 1327-1328, în urma unei expediții de pedepsire a oștilor hanului, la care au luat parte cneji ruși, între care Ioan Danilovici Calita, s-⁠a refugiat la Pskov, unde a fost primit ca domn. Hanul a cerut să fie „căutat”, iar pskovenii au refuzat să-⁠l dea, până când mitropolitul Teognost al Kievului i-⁠a excomunicat, împreună cu cneazul, în 1329. Atunci Alexandru a fugit în Lituania, dar a rămas în legătură cu Pskovul și în 1331 a fost din nou cneaz acolo, ca vasal al marelui cneaz lituanian Ghedimin. Această a doua domnie la Pskov a durat până în 1337 și a fost legată de dorința Pskovului de autonomie față de Novgorod. În 1337 s-⁠a dus la han, care i-⁠a înapoiat scaunul Tverului. Întoarcerea lui a fost înțeleasă ca reluare a rivalității cu Ioan Danilovici pentru marea domnie a Vladimirului, ceea ce a dus la conflict cu boierii tverieni, partizani ai politicii loiale față de Moscova a fratelui său Constantin.

În 1339, în urma luptei dintre Moscova și Tver la curtea hanului sau a speranțelor nerealizate ale hanului că Alexandru va media în raporturile cu Lituania, a fost chemat la Hoardă și a fost executat împreună cu fiul său Teodor. Hanul a vestit osânda cu trei zile înainte de execuție. Înainte de moarte s-⁠a spovedit și s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine. Moartea lui și a fiului lui a uimit pe contemporani prin cruzimea ei; „Povestea uciderii lui Alexandru de Tver” spune că au fost tăiați în bucăți. A murit la 28 octombrie 1339.

Din vremea domniei lui datează încheierea cronicii tverene, începută pe vremea tatălui său (așa-⁠numita culegere din 1327). Rolul lui în codificarea dreptului pskovean rămâne subiect de discuție.