Alexandru Vasiliev

Părintele Alexandru Vasiliev a fost protoiereu și duhovnic al familiei țarului, și a fost împușcat la 5 septembrie 1918 la Petrograd, la începutul „terorii roșii”. Izvorul nostru nu spune că ar fi fost canonizat.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani din satul Șepotovo, gubernia Smolensk. Pedagogul S. A. Racinski l-⁠a primit la școala din Tatevo. La 19 iulie 1892 a fost hirotonit preot și numit la Iam-⁠Ijora, lângă Petersburg. În 1893 a terminat Academia Teologică din Sankt Petersburg, cu titlul de candidat în teologie. A slujit optsprezece ani ca paroh la biserica comunității surorilor de caritate a Înălțării Sfintei Cruci și a fost acolo și observator eparhial al școlilor bisericești. A predat Legea lui Dumnezeu, iar din 1910 a început să-⁠i predea copiilor țarului. Din 1913 a fost protoiereu și întâiul paroh al Catedralei Feodorovski a Suveranului din Țarskoe Selo. În 1914 a fost numit preot la Biserica Mare a Palatului de Iarnă și a devenit duhovnicul familiei țarului.

Alexandru Petrovici Vasiliev a luat parte activă la mișcarea monarhistă de dreapta; în 1910 a fost ales în Camera Principală a Uniunii Poporului Rus „Sfântul Arhanghel Mihail”. A fost de față la deschiderea consfătuirii monarhiștilor de la Petrograd, din 21-23 noiembrie 1915. A fost și participant activ la mișcarea de temperanță, cu un caracter patriotic accentuat.

În septembrie 1916 fiul lui, ofițer în regimentul Pavlovski, a murit pe front. Atunci, din compasiune pentru durerea părintelui, împărăteasa Alexandra Feodorovna a propus să fie mutați ceilalți fii din unitățile de luptă în spatele frontului, dar părintele Alexandru a refuzat. A slujit un moleben de călătorie la plecarea Purtătorilor de Patimi țarești în surghiunul siberian. În 1918 a fost numit paroh al bisericii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din Ecaterinhof. A fost arestat la 29 august 1918 la Petrograd și la 5 septembrie a fost împușcat, la începutul „terorii roșii”, împreună cu clericii bisericii Sfânta Ecaterina.