Sari la conținut

Sfântul Binecredincios

Alexios al V-⁠lea Comnen

Împărat al Trapezuntului

Moștenitor și pentru scurt timp împărat al Trapezuntului în 1460, după unchiul său Ioan al IV-⁠lea; mort în 1463.

Adormit
1463secolul XV
Locul
Istanbul

Viața

Alexios al V-⁠lea Mare Comnen (1454-1463) a fost, pentru foarte scurtă vreme, în aprilie 1460, împărat al Trapezuntului, după unchiul său Ioan al IV-⁠lea. A fost înlăturat aproape îndată de celălalt unchi al său, David, și a fost executat la Constantinopol, la 1 noiembrie 1463, odată cu David și cu fiii acestuia, din porunca sultanului Mehmed al II-⁠lea. În iulie 2013 a fost trecut în rândul sfinților de Biserica Greciei și apoi de Patriarhia Ecumenică, ca martir, împreună cu David și cu fiii lui.

Familia și moștenirea tronului

Alexios s-⁠a născut în 1454, ca singurul copil cunoscut al lui Alexandru Mare Comnen, împărat-⁠împreună-⁠conducător al Trapezuntului, numit în unele izvoare Scantarie, și al Mariei Gattilusio, fiica lui Dorino I Gattilusio, stăpânul insulei Lesbos. Alexandru era fiul împăratului Alexios al IV-⁠lea Mare Comnen (1417-1429) și fusese ales moștenitorul lui. Dar Alexios al IV-⁠lea a fost ucis în 1429, iar tronul l-⁠a luat fratele mai mare al lui Alexandru, Ioan al IV-⁠lea Mare Comnen (1429-1460). La început vrăjmași, cei doi frați s-⁠au împăcat, iar în anii 1450 Alexandru pare să fi fost numit împreună-⁠conducător de fratele său, fiindcă Ioan nu avea fii și îl prefera pe Alexandru în locul celuilalt frate, David. Alexandru a murit înaintea lui Ioan, așa încât tânărul Alexios a fost numit moștenitorul lui Ioan. Mai demult se credea că ar fi fiul lui Ioan, dar cercetările genealogice de azi resping această părere.

Domnia scurtă

După moartea unchiului său, în aprilie 1460, Alexios a fost pentru foarte puțină vreme împărat, dar aproape îndată l-⁠a răsturnat unchiul său, David, care a luat tronul. David era om în toată firea și comandant încercat și trebuie să se fi socotit un candidat mai potrivit. Uzurparea lui, sprijinită mai ales de aristocrata familie Kabazites, a fost atât de iute, încât unele izvoare contemporane și apropiate de vremea aceea spun că David a urmat direct lui Ioan al IV-⁠lea. Dar istoricul contemporan Laonic Chalcocondil scrie că David a luat tronul de la nepotul său cel tânăr.

Sub stăpânirea otomană

Viața lui Alexios de la înlăturare până la moarte este puțin cunoscută. Izvoare care se contrazic spun fie că a trăit în exil la Pera, lângă Constantinopol, fie că a rămas la Trapezunt. Izvoare mai târzii spun că sultanul Mehmed al II-⁠lea, care cucerise Constantinopolul în 1453, l-⁠a luat la un moment dat pe tânărul Alexios ca unul dintre paji. La 15 august 1461 Mehmed al II-⁠lea a cucerit Trapezuntul. Pe David și pe familia lui i-⁠a lăsat să se așeze lângă Adrianopol, iar pe Alexios l-⁠a luat prizonier împreună cu ceilalți din casa lui David. David a renunțat la tron și a trăit cu familia lângă Adrianopol.

În 1463, sultanul i-⁠a socotit trădători. Laonic Chalcocondil scrie despre o scrisoare pe care Teodora, soția conducătorului turcoman Uzun Hasan din Ak Koyunlu și nepoata lui David, a trimis-⁠o în acel an unchiului ei, prin Gheorghe Amiroutzes. În scrisoare ceruse ca David să-⁠i trimită la curtea ei pe Alexios sau pe unul dintre fiii lui. Gheorghe a înșelat încrederea Comnenilor și a dat scrisoarea lui Mehmed. Aceasta i-⁠a dat sultanului pretextul să acuze pe fostul împărat de înțelegere cu stăpânii Ak Koyunlu, cu care se afla în război. Cum a presupus un cercetător, acuzația a fost întărită de faptul că Uzun Hasan stăpânea atunci pentru un timp Trapezuntul. Alexios, care trăia atunci alături de David și de fiii lui, a trecut la islam pentru scurtă vreme după acuzația de trădare, dar a revenit la creștinism înainte de execuție.

Mucenicia și cinstirea

La 1 noiembrie 1463, turcii au executat la Constantinopol pe David, pe cei trei fii ai lui și pe Alexios. În iulie 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, iar apoi Patriarhia Ecumenică, i-⁠au trecut în rândul sfinților ca martiri, pentru moartea lor cruntă în fosta capitală a Bizanțului. Inițiator a fost mitropolitul de Drama, Pavel. Ziua de pomenire s-⁠a stabilit în ziua morții lor, 1 noiembrie.