Alfons de Embrun

Alfons a fost episcop al Embrunului, în Provența, de pe la 740 până pe la 770. Este socotit sfânt cinstit local în Biserica Catolică. Izvoarele noastre nu arată o zi de pomenire și nici locul moaștelor lui.

Păstorirea lui a căzut într-⁠una din perioadele cele mai puțin luminate de izvoare din istoria eparhiei. Cauza principală este nimicirea celei mai mari părți a documentelor în dăunările repetate ale maurilor spanioli asupra Provenței, din veacul al VIII-⁠lea până în primul pătrar al veacului al X-⁠lea.

Izvorul principal despre Alfons sunt vechile diptice ale eparhiei Embrun, în care acest episcop este numit urmaș al lui Vilichen și înaintaș al sfântului Marcel. Pe baza acestor documente se socotește că Alfons a păstorit între 740 și 770. Tradițiile bisericești leagă de numele lui prima năvălire a maurilor pe teritoriul eparhiei, urmată după cucerirea arabă a Peninsulei Iberice. Istoricii observă și că păstorirea lui Alfons a căzut în vremea decăderii generale a eparhiilor statului franc, pricinuită de secularizarea averilor bisericești făcută de majordomul Carol Martel. În diptice Alfons este numit sfânt, dar ziua lui de pomenire nu este arătată, iar locul moaștelor lui nu se cunoaște.