Alipia de la Goloseevo

Alipia de la Goloseevo (în lume Agapia Tihonovna Avdeeva) a fost o monahie ortodoxă din Kiev, cunoscută pentru viața ei aspră de pustnicie și pentru cinstirea de care s-⁠a bucurat printre credincioșii orașului. Sursele noastre dau pentru nașterea ei anul 1905, iar calendarul nostru 1910, și sunt de acord că a murit la 30 octombrie 1988. Izvoarele noastre nu arată o canonizare și nu au o zi de prăznuire în calendarul menaion: cinstirea ei, în ceea ce citim aici, este cea a poporului credincios.

Copilăria și rătăcirile

S-⁠a născut în gubernia Penza, în familia simplă de țărani creștini a lui Tihon și a Vasiei Avdeev. În copilărie nu vorbea rusește. În 1918 a rămas orfană. După o variantă a poveștii, a nimerit într-⁠o unitate a armatei lui Budionnîi, iar comandantul, mișcat de lacrimile fetei, a semnat personal ordinul prin care ea putea pleca. După doi ani Agapia a pornit în pelerinaj pe la locurile sfinte.

Se știe că în anii 1920 și 1930 a stat în închisoare, pentru învinuiri legate de un articol „religios” din regiunea Odesa, și a fost condamnată la moarte prin împușcare, dar a izbutit să scape. În timpul celui de-⁠al Doilea Război Mondial a fost dusă la muncă silnică în Germania, de unde a fugit. A ajuns pe jos la Kiev și a trăit într-⁠o familie numeroasă din satul Kapitanivka, în ținutul Kiev-⁠Sviatoșin.

Lavra și stâlpnicia

A fost primită la Lavra Peșterilor din Kiev, redeschisă de germani în 1942, și a viețuit acolo până la închiderea ei, în 1961. Părinte duhovnicesc i-⁠a fost arhimandritul Cronid, vicarul Lavrei, care la tunderea în monahism i-⁠a dat numele Alipia. Un izvor spune că el a binecuvântat-⁠o și pentru nevoința stâlpniciei. Între 1951 și 1954 a petrecut vremea sub cerul liber, în scorbura unui tei bătrân. Arhimandritul Cronid a adormit în 1954, iar îndrumarea ei a fost luată de schimonahul Damian.

Pe spate purta mereu icoana Sfintei Mucenițe Agatia, al cărei nume îl purtase înainte de călugărie.

Ultimii ani

După închiderea Lavrei, în 1961, a locuit pe strada Goloseevskaia și a început să meargă la biserica Înălțării Domnului din Demiivka, în Kiev, unde a mers până la sfârșitul vieții. În 1979 a început să se prăbușească zidul casei în care locuia. Prin osteneala celor ce o cinsteau, între ruinele mănăstirii Goloseevo, pe strada Pustînska, s-⁠a găsit și s-⁠a aranjat o cameră mică, în care a trăit până la moarte.

A adormit în duminica de 30 octombrie 1988 și a fost îngropată pe cimitirul Lisove, pe un loc dat mănăstirii Florovski din Podil. La 18 mai 2006 rămășițele ei au fost mutate cu cinste de pe cimitir și puse într-⁠un sarcofag în cripta de sub biserica mare a Pustiei Goloseevo. Textul sârb spune în loc că ar fi fost rămășițele mamei ei, dar izvorul ucrainean se referă la maica Alipia însăși, după cum se obișnuiește a o numi.