Aminadab

Sfântul Aminadab este un strămoș al lui Hristos, pomenit în Vechiul Testament și în genealogia Mântuitorului din Evangheliile după Matei și după Luca. A fost fiul lui Aram din seminția lui Iuda, tatăl lui Naason și socrul lui Aaron. Biserica Ortodoxă îl cinstește în Duminica Sfinților Strămoși ai lui Hristos, dinaintea Nașterii Domnului.

Cine a fost Aminadab s-⁠a născut în vremea când poporul Israel se afla în Egipt. După izvoarele biblice, era fiul lui Ram (Aram), strănepot al lui Iuda. Numele lui înseamnă „poporul meu este darnic”. Fiul său, Naason, a fost căpetenia seminției lui Iuda, cum se arată în Cartea Numerilor. Fiica sa, Elisaveta (Eliseba), a fost soția marelui preot Aaron, fratele lui Moise, iar prin aceasta Aminadab a fost socrul lui Aaron, după cum se spune în Cartea Ieșirii.

În genealogia lui Hristos Prin Naason, prin Salmon și Booz, Aminadab este strămoșul regelui David. Este pomenit și în Cartea Rut, iar numele lui se găsește în genealogia lui Iisus Hristos din Evanghelia după Matei și din Evanghelia după Luca. De aceea Biserica îl numără printre străbunii Domnului. Una dintre lunetele Capelei Sixtine înfățișează un strămoș al lui Hristos cu acest nume.

În Sfânta Scriptură mai apare și un alt Aminadab, un levit descendent al lui Uziel, care a luat parte la aducerea chivotului Legii la Ierusalim; nu trebuie confundat cu acesta.

Cinstirea Biserica Ortodoxă l-⁠a recunoscut ca sfânt și îi prăznuiește amintirea în Duminica Sfinților Strămoși, înaintea Crăciunului, împreună cu ceilalți drepți ai Vechiului Testament din care a odrăslit Hristos.