Amonafa, pustnic din Egipt

Cuviosul Amonafa, pustnic din Egipt, s-⁠a nevoit în veacul al IV-⁠lea la Pelusion, în Egiptul de azi. În culegerea „Apoftegmele Părinților” se povestește o minune a cuviosului. Odată, de la monahii mănăstirii în care trăia cuviosul s-⁠a cerut, împotriva legii, plata dării pe cap. Frații s-⁠au sfătuit și au hotărât să trimită câțiva oameni la împărat cu o rugăminte, dar sfântul le-⁠a oprit și i-⁠a chemat pe toți să păstreze două săptămâni tăcerea în chilii și să postească cu strășnicie. Amonafa a făgăduit că el însuși va rândui lucrurile. Două săptămâni cuviosul a stat în tăcere, fără să părăsească mănăstirea, iar monahii au început să cârtească, zicând că și-⁠a bătut joc de pricina lor. În ziua a cincisprezecea cuviosul a adus la adunarea mănăstirii o scrisoare împărătească, care scutea mănăstirea de dări. După lămurirea sfântului, în noaptea dinaintea adunării se dusese la împărat, primise scrisoarea, ajunsese la Alexandria, arătase scrisoarea dregătorilor ținutului și se întorsese în mănăstire. Se pomenește la 13 martie, în Soborul tuturor cuvioșilor părinți străluciți în nevoință.