Ana Demidova

Anna Stepanovna Demidova a fost camerista țarinei Alexandra Feodorovna, care a rămas lângă familia imperială rusă în surghiun și a fost ucisă împreună cu ea la Ekaterinburg, în noaptea de 17 iulie 1918. Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei a canonizat-⁠o în 1981, împreună cu ceilalți slujitori uciși cu familia, iar Patriarhia Moscovei a avut-⁠o în vedere pentru canonizare, dar nu a trecut-⁠o în rândul sfinților. Este cinstită ca nou-⁠mucenică.

Tinerețea S-⁠a născut la 26 ianuarie 1878 la Cerepoveț, fiica negustorului înstărit Stepan Demidov, care a fost și consilier în duma orașului și din neamul nobil Demidov, și a avut un frate și o soră. Se numea în familie și între ai ei „Nuta”. A învățat la școala Leușino, a știut mai multe limbi străine și a cântat la pian. După tradiția familiei, împărăteasa Alexandra a fost atrasă de lucrul ei de mână la o expoziție a mănăstirii Leușino din Iaroslavl, și așa a ajuns, în 1901, în slujba familiei imperiale; după alte relatări, prietena ei, Elizaveta Ersberg, i-⁠a găsit pe la 1905 un loc la curte, ca guvernantă. Învățătorul englez al copiilor, Charles Sydney Gibbes, a descris-⁠o ca fiind „de fire deosebit de sfioasă și retrasă”. A fost înaltă și frumoasă. Pentru slujba ei, ea și rudele ei au primit nobilimea ereditară.

Surghiunul și sfârșitul După Revoluția din februarie 1917, a rămas cu familia imperială și a urmat-⁠o în surghiun la Tobolsk, apoi la Ekaterinburg. În aprilie 1918 a însoțit-⁠o pe stăpâna ei, pe țarul Nicolae al II-⁠lea și pe Marea Ducesă Maria Nikolaevna când bolșevicii i-⁠au mutat de la Tobolsk la Ekaterinburg. Ceilalți patru copii ai familiei au rămas încă o lună la Tobolsk, fiindcă țareviciul Alexei era bolnav de hemofilie. Plecând, i-⁠a spus lui Gibbes: „Mi-⁠e atât de frică de bolșevici, domnule Gibbes. Nu știu ce ne vor face”. În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, familia a fost trezită și pusă să se îmbrace și coborâtă în subsolul casei Ipatiev. Anna avea două perne în care fuseseră cusute pietre scumpe. A fost ucisă împreună cu familia lui Nicolae al II-⁠lea și cu alți slujitori, după ce primele focuri nu au izbutit s-⁠o omoare.

Aflarea rămășițelor și cinstirea Bolșevicii și apoi guvernul sovietic au încercat să ascundă știrile despre uciderea familiei Romanov și a slujitorilor. În 1979 mormântul care cuprindea mai multe trupuri a fost găsit de un amator, dar guvernul nu l-⁠a recunoscut decât în 1989. Analize ADN au identificat membrii familiei. La 17 iulie 1998 a avut loc o înmormântare de stat în catedrala Petru și Pavel din Sankt Petersburg pentru familia imperială, pentru Demidova și pentru ceilalți uciși de bolșevici cu optzeci de ani în urmă. Atunci conducătorii Bisericii Ortodoxe Ruse nu au fost de față, pentru că puneau la îndoială identificarea. În 2000 Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat pe cei șapte membri ai familiei imperiale, Nicolae și Alexandra și cei cinci copii ai lor, iar Anna Demidova a fost socotită pentru canonizare în 2016. Motivul canonizării din 1981 de către Biserica din afara Rusiei a fost pilda canonizării unor mărturisitori nebotezați, ca păgânii care s-⁠au alăturat creștinilor la execuție, ca în povestea celor patruzeci de mucenici din Sevastia.