Anastasie Dascălul de la Moldovița

Anastasie a fost ieroschimonah, egumen al Mănăstirii Moldovița între 1462 și 1490, dascăl și caligraf, cel mai cunoscut stareț al ei din a doua jumătate a secolului al XV-⁠lea. A adormit în 1490. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Era originar din ținutul Sucevei și s-⁠a călugărit din tinerețe la Moldovița. A învățat de la monahii și dascălii mănăstirii cartea și scrierea de manuscrise și, mai ales, nevoința, postul, privegherea, gândirea la cele dumnezeiești și rugăciunea neîncetată. A primit preoția și a ajuns părinte sufletesc al multor monahi și credincioși din părțile locului.

Între 1462 și 1490 a fost egumen al Moldoviței, ctitorie a lui Alexandru cel Bun din 1402. Era atât de iscusit povățuitor, încât în jurul lui s-⁠au adunat mulți sihaștri și tineri din sate. Unii învățau de la el rugăciunea lui Iisus, tăcerea și gândirea smerită, alții citeau scrierile Părinților, alții învățau să traducă din greacă și slavonă și să copieze cărți de slujbă. Ștefan cel Mare îl avea printre cei dintâi rugători ai săi și i-⁠a făcut danii pentru hrana monahilor.

Anastasie era și caligraf, cel mai vechi cunoscut la Moldovița. A format mai mulți ucenici caligrafi și a organizat acolo una dintre cele mai cunoscute școli de caligrafi din Moldova, alături de cele de la Neamț și Putna. A adormit în anul 1490, lăsând la Moldovița o obște numeroasă.