Andrei

Andrei, arhimandrit și fost egumen al Mănăstirii Sfântul Pavel din Athos, s-⁠a născut în 1904 în satul Angon din Kefalonia, cu numele de mir Anghelos Evanghelatos. Tatăl său, Grigorie, a fost polițist și la bătrânețe s-⁠a călugărit la Sfântul Pavel. Andrei a venit la mănăstire în 1934, a fost tuns monah în 1935 și hirotonit diacon la praznicul Întâmpinării, apoi preot la praznicul Sfântului Pavel de la Xiropotamu. În 1944 a fost ales proistos, iar în 1960 egumen.

Succesorul său, arhimandritul Partenie, îl descrie ca om activ, hotărât și plin de râvnă pentru fapte bune, care a păstorit cu dragoste și înțelegere. Pentru un timp s-⁠a retras la schitul Sfântul Vasile, sub ascultarea bătrânului Gherasim Menaias (†1957), iar apoi a slujit mănăstirea ca preot și epitrop douăzeci și doi de ani. Avea o evlavie deosebită față de Maica Domnului.

În noiembrie 1976, retras la metocul Monoxilitis, a coborât pe țărm să strângă lemne aruncate de furtună și a întâlnit pe o stâncă o femeie în haine negre care scria într-⁠o carte. I-⁠a spus că scrie în trei cărți: numele celor care vin în acest loc, ale celor care pleacă și, în cartea vieții, ale celor care rămân aici până la sfârșit. Abia seara, la acatist, a înțeles pe cine întâlnise și a alergat înapoi, dar a găsit doar o mireasmă. Altă dată, în 1975, i s-⁠a arătat Sfântul Nicolae sub chipul unui preot bătrân venit din Cipru; după aceea Andrei a simțit pace și a înțeles să nu părăsească mănăstirea pentru a se alătura zeloților de la Esfigmenu, care îl îndemnau la aceasta.

A adormit la 2 februarie 1987, de Întâmpinarea Domnului, hramul mănăstirii, șezând, liniștit și împăcat. La înmormântare a fost prezent, în chip minunat, după tradiție, Sfântul Siluan. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sfântul Pavel. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.