Andrei al Cezareei

Andrei al Cezareei a fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei la sfârșitul veacului al VI-⁠lea sau începutul celui de al VII-⁠lea și un scriitor teologic grec, autorul celui mai vechi comentariu patristic grecesc la Apocalipsă. Numele lui nu se află în calendarul ortodox, dar unele manuscrise vechi i-⁠au adăugat cuvântul „sfânt” și mulți creștini îl socotesc părinte al Bisericii.

Despre viața lui nu se păstrează aproape nimic. Au fost cercetători care l-⁠au așezat în prima jumătate a veacului al VI-⁠lea, iar alții, între veacul al V-⁠lea și al IX-⁠lea, dar azi se socotește sigur că a trăit la sfârșitul veacului al VI-⁠lea și la începutul celui următor. Se citează uneori anii 563-614, ca limite ale vieții și ale scrierii.

Opera lui de căpetenie este Tâlcuirea Apocalipsei, cel mai vechi comentariu grecesc la această carte scris de un părinte recunoscut al Bisericii. Chiar în prefață, Andrei arată smerit că nu pretinde să fi pătruns adâncul duhului ascuns în carte, ci lasă cunoașterea desăvârșită înțelepciunii dumnezeiești, care știe vremile împlinirii celor prorocite. Pentru a dovedi autenticitatea cărții, se sprijină pe scriitori creștini din vechime: Papias din Hierapolis, Irineu din Lyon, Metodiu din Patara și Ipolit al Romei. Tâlcuirea lui a păstrat multe tradiții răsăritene, orale și scrise, legate de Apocalipsă, și a fost atât de înrâuritoare, încât a păstrat un anumit tip de text al cărții, numit „tipul lui Andrei”. Se păstrează în aproape o sută de manuscrise grecești și a fost tradusă în georgiană (în veacul al X-⁠lea), armeană (în al XI-⁠lea) și slavonă, cel mai târziu în veacul al X-⁠lea, în Bulgaria. Până la mijlocul veacului al XV-⁠lea, slavii cunoșteau Apocalipsa mai ales în tâlcuirea lui Andrei și mai puțin în textul propriu-⁠zis. În veacul al X-⁠lea, arhiepiscopul Aretas al Cezareei a reluat comentariul înaintașului său, adăugându-⁠i unele amănunte. Andrei a mai scris, după un catalog, un comentariu la Vedeniile prorocului Daniil și o lucrare numită Therapeutika, din care s-⁠au păstrat doar fragmente. O traducere în engleză, de Eugenia Constantinou, a apărut în 2011.