Andrei Constantinovici

Binecredinciosul cneaz Andrei Constantinovici (aproximativ 1320-1365) a fost mare cneaz de Suzdal și Nijni Novgorod între 1355 și 1365, fiul cel mare al lui Constantin Vasilievici. Cronicile îl descriu blând, liniștit și smerit, iar la sfârșitul vieții a primit călugăria și schima. Este cinstit în Biserica Rusă ca sfânt binecredincios. Sursele de care dispunem nu arată însă o dată sau un act al canonizării lui și nici o zi de pomenire.

Domnia

S-⁠a născut între 1320 și 1323, fiul cel mai mare dintre cei patru fii ai lui Constantin, întâiul mare cneaz de Suzdal și Nijni Novgorod. Cronicile îl pomenesc întâia dată în 1355, anul morții tatălui său. Atunci a mers la Hoardă, la hanul Djanibek, și a primit ceea ce moștenea tatăl: Suzdal, Nijni Novgorod și Gorodeț. După ce a ajuns la tronul de Suzdal, a dat apanaje frațior săi mai mici, lui Dimitrie Suzdalul și lui Boris Gorodețul cu Volga și malurile Surei. Cel mai mic, Dimitrie Ungheră, a trăit la Suzdal fără apanaj.

Un an mai târziu a mers la Pereslavl-⁠Zalesski, la o adunare cu marele cneaz Ioan al II-⁠lea al Moscovei, și nu a contestat pretenția Moscovei la marea domnie a Vladimirului. În timpul domniei lui, la Hoardă a început marea zarvă, dar el nu s-⁠a folosit de ea. Când în 1360 Hızır a ajuns han, i-⁠a oferit, din pricina tinereții marelui cneaz al Moscovei, Dimitrie Ivanovici, marea domnie a Vladimirului, dar Andrei a refuzat. Atunci hanul a dat jarlâcul fratelui său Dimitrie. În 1363 a dat conducerea efectivă a ținutului Nijni Novgorod fratelui său mai mic Boris.

Călugăria

În 1364 o foamete mare și o secetă cumplită au lovit ținutul Nijni Novgorod, și în mijlocul acestor nenorociri Andrei s-⁠a tuns monah, iar curând, bolnav greu și simțind apropierea morții, a primit marea schimă. A adormit la 2 iunie 1365. Cronicile spun că a trecut blândul, liniștitul, smeritul și bunul la virtuți mare cneaz Andrei Constantinovici, monah în schimă. Cronicile spun că el, ca și soția lui, a fost foarte duhovnicesc și plin de virtute.

Soția lui, Anastasia (Vasilisa), din Tver, căsătorită la doisprezece ani în jurul lui 1343, este cinstită ca binecredincioasa cneaghină Teodora de Nijni Novgorod. Între 1355 și 1365 a întemeiat mănăstirea Zămislirii de la poalele kremlinului din Nijni Novgorod, poate dintr-⁠un jurământ pentru copii, pe care nu i-⁠au avut. Mai târziu a fost tunsă monahă cu numele Teodora de arhimandritul Dionisie al Peșterilor și a murit în mănăstirea întemeiată de ea. După moartea lui Andrei, scaunul a trecut la Boris, apoi la Dimitrie. A fost îngropat în catedrala Schimbării la Față din Nijni Novgorod, lângă tatăl său. Catedrala a fost refăcută în 1829-1834, mormintele cnejilor au ajuns într-⁠o criptă, în paraclisul de sud, iar în 1929 catedrala a fost dărâmată.