Andrei din Meșcovsk

Fericitul Andrei din Meșcovsk (1744-1812) a fost nebun pentru Hristos în orașul Meșcovsk, din regiunea Kaluga. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; a murit la 28 iunie 1812.

S-⁠a născut în 1744 în satul Ovsianikovo, ținutul Meșcovsk, într-⁠o familie de țărani. Încă din copilărie iubea singurătatea, nu se juca cu ceilalți copii, era liniștit, blând și tăcut. După moartea mamei s-⁠a hotărât să ia asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos. A rătăcit prin satele din jur aproape gol, cu o secure mică și un bici. Oamenii, care îl socoteau nebun, îi făceau jigniri, umilințe și bătăi, pe care le suporta.

La treizeci și cinci de ani s-⁠a mutat la Meșcovsk, unde l-⁠a găzduit văduva E. Suhova, în casa căreia a locuit până la moarte. Ce i se dădea împărțea săracilor, mai ales soldaților din temniță, de care îi era milă. Se ruga cu osârdie și îi plăcea să meargă la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Meșcovsk. Avea darul vindecării și al înainte-⁠vederii, și cu puțin înainte de moarte a prevestit năvălirea francezilor. A fost îngropat în turnul de răsărit al Mănăstirii Sfântul Gheorghe, pe locul pe care singur îl alesese. Cinstirea lui a rămas vie între locuitorii din Meșcovsk, care făceau parastase la mormânt și luau de pe el nisip pentru vindecarea diferitelor boli, mai ales a copiilor.