Andrei din Salonic

Andrei din Salonic a fost episcop (arhiepiscop) al Tesalonicului la sfârșitul veacului al V-⁠lea și începutul celui următor, din anul 481 până în 494, după unele izvoare. Este singurul episcop sau mitropolit al Tesalonicului până astăzi cu acest nume. Izvorul bulgar îl numește sfânt, dar izvoarele nu sunt de acord asupra părerilor lui și nu dau o pomenire, și rămâne neclar cât este cinstit ca sfânt.

Știrile păstrate despre viața și păstorirea lui sunt foarte puține. Într-⁠o omilie dedicată Buneivestiri, din 25 martie 842, arhiepiscopul Leon al Tesalonicului pomenește „amintirea sfântului Andrei al Tesalonicului” și spune că s-⁠a născut în Hierapolis din Siria, lângă râul Eufrat, că a ajuns arhiepiscop al Tesalonicului după Euxitei, pe vremea împăratului Zenon (474 până în 491), și că a murit pe vremea împăratului Anastasie (491 până în 518). În biserica Sfânta Maria Neîntocmită de mână omenească din Tesalonic s-⁠a descoperit o inscripție de mozaic, „pentru rugăciunea smeritului Andrei”, datată între 450 și 460. Acest Andrei din inscripție este socotit a fi preotul Andrei, care a fost reprezentant al arhiepiscopului Euxitei la Sinodul de la Calcedon, în 451. Foarte probabilă este și identificarea cu arhiepiscopul Andrei, urmașul lui Euxitei pe scaunul Tesalonicului.

După izvorul grec, singurul fapt cunoscut este că a avut o gândire prietenoasă față de erezia arianismului. Din pricina acestor gânduri, papa Romei Gelasiu I (492 până în 496) a trimis o scrisoare către episcopii din Răsărit, îndemnându-⁠i să nu primească pe Andrei la Sfânta Împărtășanie. După izvorul bulgar, însă, Andrei a fost un susținător al Henoticonului, un document hristologic din 482 dat de împăratul Zenon, menit să împace pe cei care țineau de dogma de la Calcedon și pe potrivnicii lor. De aceea, papa Felix al III-⁠lea a adunat la 22 iulie 484 un sinod, în care Acaciu I al Constantinopolului a fost afurisit, și astfel s-⁠a ajuns la schisma acaciană dintre Biserica Constantinopolului și cea a Romei. Ca să se împace cu Biserica Apusului, Andrei a trimis la Roma, într-⁠o misiune fără izbândă, la papa Anastasiu al II-⁠lea, pe diaconul Fotin din Tesalonic. A murit la începutul veacului al VI-⁠lea.