Andronic Popovici de la Noul Neamț

Andronic Popovici, născut în 1820 la Lungani, lângă Iași, a fost arhimandrit, duhovnic și întemeietor al Mănăstirii Noul Neamț din Basarabia, cu Teofan Cristea, în 1863. A adormit în 1893, după șaizeci și doi de ani de slujire. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Era fiul preotului Ioan Popovici. A intrat în obștea Mănăstirii Neamț la unsprezece ani, în 1831, după cum a mărturisit el însuși. Cinci ani a învățat carte, tipicul, muzica psaltică și legătoria și a trecut prin toate ascultările mănăstirii. În 1836 a fost tuns în monahism. După încă cincisprezece ani a fost hirotonit preot și numit eclesiarh și duhovnic al obștii; era blând, tăcut, râvnitor la biserică, ascultător în toate și iubitor de osteneală. Arhiva mănăstirii pe 1855 îi însumează ascultările: eclesiarh, legător de cărți, la arhondaricul maicilor, la metocul Ocea zece ani, la văcărie, la prescurărie, la chelăria de vin, bucătar, ucenic la bătrânii Serafim, Nichifor și Narcis și, la Secu, treisprezece ani și jumătate cântăreț, eclesiarh și tipicar.

Avea școala ascultării și a smereniei: făcea tot ce i se poruncea, fără cârtire, și își tăia voia cu bucurie. A fost trimis de mai multe ori cu unchiul său, monahul Lavrentie, să ducă cărți tipărite în mănăstire la frații români din Transilvania, peste munți, și la biserici și schituri din Moldova. În 1861 a fost numit egumen la Schitul Sihăstria, apoi la Mănăstirea Secu, unde a făcut înnoiri și a format ucenici. A scris Istoria Mănăstirilor Neamțul și Secul, în două tomuri, încheiată cu o însemnare de smerenie.

În 1863 a plecat împreună cu ieroschimonahul Teofan Cristea la metocul lavrei din Tighina, numit Chițcani, unde au întemeiat Noul Neamț. Mănăstirea a ajuns în scurtă vreme atât de mare și bine rânduită, încât a ajuns din urmă pe mama ei. Andronic a fost câțiva ani stareț acolo, iubit și căutat de monahi și credincioși. A adormit în 1893 și a fost înmormântat la Noul Neamț, lăsând sute de fii duhovnicești și mai multe mănăstiri și schituri înnoite de el.