Anghelom de Luxeuil

Anghelom de Luxeuil a fost un monah din mănăstirea Luxeuil, urmând regula Sfântului Columban, și un tâlcuitor al Sfintei Scripturi în secolul al IX-⁠lea. A murit în jurul anului 854-855 (după o altă însemnare, în jurul lui 895). Izvoarele la îndemână îl arată ca învățat, nu vorbesc despre o canonizare sau despre o cinstire liturgică; este numit „cuvios” în fișa de arhivă.

Data nașterii nu se știe; istoricii socotesc că s-⁠a născut spre sfârșitul secolului al VIII-⁠lea sau începutul celui de-⁠al IX-⁠lea. Și-⁠a petrecut copilăria la Luxeuil, unde a intrat foarte tânăr, pe vremea egumenului Dadin. Mănăstirea, în nordul Franței, fusese întemeiată la sfârșitul secolului al VI-⁠lea de Sfântul Columban. Prima lui învățătură a primit-⁠o de la maestrul Mellin, un tâlcuitor de mare faimă, de la care a învățat literele, Scriptura și a studiat ebraica și greaca; tot sub el a făcut profesiune monahală. A fost mai târziu învățător la școala palatului, în vremea lui Lothar I, și a ajutat la înțelegerea și păstrarea textelor Părinților.

A fost influențat de Alcuin și a folosit scrieri atribuite lui Ieronim (Pseudo-⁠Ieronim). A scris tâlcuiri la Facere (Commentarius in Genesin), la Cărțile Regilor (Enarrationes in libros Regum) și la Cântarea Cântărilor (Enarrationes in Cantica Canticorum).