Anichita Șirinski-⁠Șihmatov

Anichita Șirinski-⁠Șihmatov a fost ieroschimonah rus, fost prinț și ofițer de marină, binefăcător al mănăstirii Sfântul Pantelimon și al Schitului Sfântul Ilie. A adormit la Atena, la 7 iunie 1837, la 54 de ani, și este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Prinț Serghei Alexandrovici Șirinski-⁠Șihmatov s-⁠a născut în 1783 în satul Dernovo, gubernia Smolensk, într-⁠o familie de moșieri evlavioși. La zece ani i-⁠a murit tatăl, iar la treisprezece a intrat în Corpul Cadeților Marinei. A părăsit serviciul cu gradul de căpitan, a trăit la Sankt Petersburg, a ocupat funcții înalte, a fost cunoscut țarului Alexandru I și a fost și poet. Din venitul mare dăruia aproape totul și nu putea rămâne mult în lume. În 1828 a intrat în mănăstirea Iuriev, sub arhimandritul Fotie; la 25 martie 1830 a fost tuns cu numele Anichita, apoi hirotonit ierodiacon și preot. Superiorii voiau să-⁠l facă arhimandrit, dar el a refuzat. A mers în pelerinaj la Ierusalim și a poposit în multe mănăstiri; la Odesa a lăsat o pildă bună. A ajuns pe Athos la 7 iunie 1835, a locuit în Schitul Sfântul Ilie și l-⁠a cunoscut pe bătrânul Arsenie, duhovnicul tuturor monahilor ruși, pe care l-⁠a rugat să-⁠i fie părinte. Din convorbirile lor a pornit gândul de a ajuta mănăstirea rusă Sfântul Pantelimon. A mers cu Arsenie la Ierusalim, apoi s-⁠a întors pe Athos, a ridicat în Schitul Sfântul Ilie o biserică a Sfântului Mitrofan de Voronej și a făcut patruzeci de Liturghii pentru împlinirea unui legământ dat la Sfântul Mormânt.

Din porunca autorităților a fost numit paroh al bisericii ruse de la ambasada din Atena, post pe care nu-⁠l dorea. A cerut Sfântului Sinod să fie dispensat și voia să se întoarcă pe Athos, dar boala lui incurabilă s-⁠a înrăutățit și la 7 iunie 1837, de Rusalii, a predat sufletul. Atena l-⁠a plâns. A lăsat testament să i se trimită toată averea Schitului Sfântul Ilie, iar după câțiva ani oasele lui au fost aduse acolo; când au fost găsite, au răspândit o mireasmă minunată. Ele stau acum descoperite în schit, ca o comoară. Istoricul P. V. Troițki spune că a fost cel dintâi care în secolul al XIX-⁠lea a înnoit nu doar mănăstirea Sfântul Pantelimon, ci tot monahismul rus de pe Athos.