Ansery din Soissons

Sfântul Ierarh Ansery din Soissons (Anséric sau Anscher) s-⁠a născut în satul Épagny, lângă Vic-⁠sur-⁠Aisne, a fost crescut în Biserica din Soissons și ales episcop al acestui oraș în 623. A murit în 652. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus și pomenit la 7 septembrie în eparhie.

Prima dată apare în istorie printre părinții sinodului de la Reims din 625. În 634 a întemeiat și a înzestrat, în afara zidurilor cetății, o biserică închinată Sfântului Ștefan, întâiul mucenic. În 637 a dăruit lui Gerard, starețul mănăstirii Saint-⁠Médard, satul Faucoucourt cu toate cele ale lui; la dăruire au fost de față Audebert, episcopul Parisului, și Sfântul Achaire, episcopul Noyon-⁠ului, iar regele Dagobert I a întărit-⁠o în același an. A semnat în acel an și privilegiile acordate de rege mănăstirilor Rebais și Saint-⁠Faron, întărite la 1 martie 641 de papa Ioan al IV-⁠lea.

A îngrijit restaurarea bisericii Sfinților Crispin și Crispinian și a vrut să așeze solemn acolo trupurile celor doi mucenici. Sfântul Eloi, episcopul Noyon-⁠ului, a lucrat o raclă minunată, în care au fost puse trupurile scoase din cripta unde stătuseră până atunci; mutarea a avut loc la 10 iunie 649.

Ansery a murit la 16 mai 652 sau, după alți istorici, la 7 septembrie același an, iar Sfânta Salaberga, stareța mănăstirii Saint-⁠Jean din Laon, a primit descoperire despre ceasul morții lui. A fost îngropat în biserica Sfântul Ștefan, azi Saint-⁠Paul. În 1567, calviniștii au ars cea mai mare parte din moaștele lui.