Antioh, pustnic din Siria

Cuviosul Antioh, pustnic din Siria, este pomenit la 8 martie împreună cu ceilalți cuvioși pustnici sirieni: Ioan, Antonin, Moise, Zevin, Polihronie, un alt Moise și Damian. Au trăit în veacul al V-⁠lea și au murit în pace.

Cuviosul Ioan, ucenic al Sfântului Limneu (pomenit la 22 februarie), a ales pentru sine nevoința „vieții fără acoperiș”. S-⁠a așezat pe un deal deschis din toate părțile vânturilor și a trăit acolo douăzeci și cinci de ani, hrănindu-⁠se numai cu pâine și sare și istovindu-⁠și trupul cu lanțuri grele. Când cineva dintre cei care îl cercetau a sădit pe deal un migdal, ca sfântul să se poată adăposti de arșiță în umbra lui, el a poruncit să fie tăiat, ca să nu dea trupului nicio odihnă. Cuviosul Moise, urmându-⁠l pe Ioan, s-⁠a așezat pe vârful unui munte lângă satul Rama. Cu aceeași nevoință s-⁠au nevoit și cuvioșii Antioh și Antonin, care până la adânci bătrânețe și-⁠au dus nevoințele, dând pildă de tărie duhovnicească ce biruie orice slăbiciune. Cuviosul Zevin, nevoitor pe același munte, a ajuns la adânci bătrânețe, dar nu a șezut niciodată în timpul rugăciunii lui, ci doar uneori se sprijinea într-⁠un toiag. Locuitorii din jur îl cinsteau și primeau, prin rugăciunile lui, mare ajutor în necazuri. Sfântul Polihronie, ucenicul cuviosului Zevin, i-⁠a urmat viața: zile și nopți petrecea în post și priveghere. Nu avea lanțuri, dar în timpul rugăciunii își punea pe umeri o rădăcină grea de stejar, pe care o dezgropase el însuși. Prin rugăciunea lui a cerut de la Dumnezeu ploaie în vreme de secetă și a umplut cu untdelemn un vas de piatră pentru cei în nevoie. Cu cuviosul Polihronie trăia ucenicul său, cuviosul Moise, care, urmându-⁠l întru toate, a arătat și el o pildă de viață aspră. Un alt ucenic, cuviosul Damian, s-⁠a retras într-⁠o mănăstire numită Iera și s-⁠a nevoit acolo, având în chilie doar o cutiuță cu linte, din care se hrănea.