Antonie Florensov

Episcopul Antonie Florensov (în lume Mihail Simeonovici Florensov) s-⁠a născut la 27 august 1847 în satul Trusleika din gubernia Simbirsk și a murit la Moscova, la 20 februarie 1918, după unele izvoare la 18 februarie 1920. A fost episcop de Vologda și Totma din 1884 până în 1895, deși în alte părți se dă 1894 pentru numirea lui. Izvoarele noastre nu arată o canonizare și nu dau o zi de prăznuire: este un ierarh cinstit în popor ca om al rugăciunii, care a fost părinte duhovnicesc al părintelui Pavel Florenski.

Familia și studiile

A fost fiul paracliserului Simeon Ivanovici Florensov (mort la 10 februarie 1870) și al Elisabetei Markelovna, născută Dragomanova (moartă la 23 octombrie 1887), fiica unui preot al catedralei Sfintei Treimi. A învățat la școala și la seminarul teologic din Simbirsk și în 1874 a absolvit Academia Teologică din Kiev cu titlul de candidat în teologie. A fost profesor la seminarul din Harkov și apoi la cel din Simbirsk.

La 7 ianuarie 1876 s-⁠a căsătorit cu Ecaterina Pavlovna Ohotina (1860 până la 13 februarie 1882, îngropată la necropola Pokrovski). A fost hirotonit diacon la 4 decembrie 1878 și preot la 6 decembrie și a slujit la catedrala Sfântul Nicolae din Simbirsk. A fost inspector al seminarului din Simbirsk în 1881 și în 1884, a lucrat în consiliul școlii eparhiale de fete și în adunarea pedagogică a seminarului, iar din 1886 a fost secretar al consiliului frăției duhovnicești Cei Trei Ierarhi din Simbirsk. A rămas văduv la 13 februarie 1882.

Monahul și episcopul

La 2 august 1887, la mănăstirea Acoperământului din Simbirsk, episcopul Varsonufie (Ohotin) l-⁠a tuns în monahism cu numele Antonie, în cinstea Sfântului Antonie Romanul, iar la 6 august l-⁠a ridicat la rangul de arhimandrit. A fost cenzor la Foaia eparhială din Samara, din 1888 președinte al consiliului școlilor eparhiale din Samara și membru al comitetului Societății Misionare Ortodoxe. A fost rector al seminarului din Samara.

La 12 august 1890 a fost hirotonit episcop de Ostrog, vicar al eparhiei Volîniei, în catedrala Sfintei Treimi a Lavrei Alexandru Nevski. Ca vicar a condus mănăstirea Derman, a supravegheat seminarul și școala de fete din Volînia. La 30 aprilie 1894 a fost numit episcop de Vologda și Totma. La 12 decembrie 1895 a fost dat la odihnă, cu conducerea mănăstirii Iakovlevski din Rostov, iar la 11 februarie 1898 a fost scos din conducerea mănăstirii și așezat la mănăstirea Donskoi din Moscova.

Omul de duh

Episcopul Antonie era iubitor și cunoscător al culturii grecești antice și știa bazele filosofiei, psihologiei, istoriei, artei, literaturii și matematicii. În casa lui veneau adesea S. M. Soloviov, V. F. Ern, A. V. Elceaninov, A. A. Blok și A. Belîi. Din 1904 și până la moarte a fost părinte duhovnicesc al preotului Pavel Florenski. În 1907 și 1908 a lucrat mult la refacerea pustiei Solovețki de la Simbirsk, între râurile Sviaga și Volga, unde a vrut să facă o rezervație naturală. Mitropolitul Manuil (Lemeșevski) spune că la Moscova era socotit cinstit local, ca mare drept și nevoitor, iar numele lui era trecut în sute și mii de pomelnice ale credincioșilor moscoviți.

A adormit la 20 februarie 1918 (după alte date, la 18 februarie 1920) și a fost îngropat, se spune, în partea stângă a vechii catedrale a icoanei Maicii Domnului de la Don, din mănăstirea Donskoi. Locul exact al mormântului nu se știe sigur; cel mai probabil este cimitirul Danilovski, dar în anii 2020 a fost pusă, în stânga intrării în catedrala mică, o placă de granit fără nume, ca pomenire.

Scrieri

A scris, între altele, o cercetare despre Palinodia lui Zaharia Kopîstenski (1873), cuvântul rostit la numirea lui ca episcop de Ostrog (1890), o învățătură la un praznic al Maicii Domnului (1906), cuvântul rostit la înmormântarea arhiepiscopului Paladie al Volîniei (1893) și cuvântul rostit ca fiu duhovnicesc la înmormântarea arhimandritului Alexei Kudreaținev (1908).