Antonin de la Uglici

Cuviosul Antonin de la Uglici (Antonie), egumen al Mănăstirii Acoperământului din Uglici, a murit mucenicește în 1609, la jefuirea Ugliciului de către poloni în Vremea Tulburărilor. Se pomenește la 23 mai (5 iunie), în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl.

Principalele știri despre el se află în „Letopisețul din Uglici” (copii din veacul al XVIII-⁠lea), unde se spune că egumenul Antonie „în faptă și în viață s-⁠a făcut urmaș al păstorului său, cuviosul Paisie”, întemeietorul Mănăstirii Acoperământului. În vara lui 1609 colonelul de la Tușino, Mikulinski, a luat Ugliciul cu asalt, „a ars castelul și jumătate din suburbie”. Oastea susținătorilor lui Dimitrie cel mincinos, sub Unkovski și Baklanovski, „cu fii de boieri din Kașin și cu lituanieni tâlhari din tabără”, a împresurat Mănăstirea Acoperământului. Egumenul Antonie a adunat frații și orășenii în catedrala mănăstirii, i-⁠a spovedit și i-⁠a împărtășit. Apoi, cu crucea în mână, împreună cu doisprezece monahi, a ieșit în întâmpinarea năvălitorilor și a încercat să-⁠i convingă pe cei care asediau să nu verse sângele oamenilor pașnici care se adăpostiseră în mănăstire. Egumenul și monahii care îl însoțeau au fost tăiați cu săbiile. Trupurile celor uciși au fost aruncate în Volga, dar au fost curând găsite lângă mănăstire. Atunci cei care asediau au pus rămășițele monahilor într-⁠o barcă, pe care au lăsat-⁠o să plutească pe apă în jos, dar trupurile mucenicilor au stat iarăși, „plutind împotriva apei”, la mănăstirea Acoperământului. Noaptea monahii au ieșit pe ascuns din mănăstire și, adunând trupurile, le-⁠au îngropat în incintă, în fața clopotniței. A doua zi dimineața cei care asediau au intrat în mănăstire și au jefuit-⁠o, iar racla cuviosului Paisie au tăiat-⁠o cu săbiile. Cei patruzeci de monahi și peste o mie de locuitori ai Ugliciului care se aflau în mănăstire au fost tăiați cu săbiile, iar unii au murit în foc. Locuitorii rămași în viață i-⁠au îngropat pe cei uciși. Mai târziu, deasupra mormântului s-⁠a pus o piatră mare cu inscripția „În anul 7117, trupurile ucise de lituanieni”, iar peste mormânt s-⁠a făcut un paraclis de lemn, care a existat până în anii 1920.

Pomenirea de parastas a monahilor uciși ai mănăstirii Acoperământului și a peste o mie de mireni s-⁠a rânduit la 14 mai și în Sâmbăta lăsatului de carne. În 1964 numele mucenicilor din Uglici au fost cuprinse în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl. În Muzeul de istorie și artă din Uglici se păstrează crucea egumenului Antonie, spartă de lovitura unei sabii.