Aretas

Aretas din chiliile Careiei, cu numele de mir Atanasie Giannakas, fiul lui Apostol și al Mariei, s-⁠a născut în 1888 la Litohoro din Pieria. A venit în 1915 la chilia Sfântului Haralambie a Vatopedului, din Karyes, sub ieromonahul virtuos Sava († 1923), și a fost tuns monah în 1919. Tovarăș de nevoință și apoi bătrân al lui a fost monahul Cosma († 29 iunie 1965), din Karpathos, ca și bătrânul lor Sava. Cosma s-⁠a născut în 1877, a venit în 1898 și a fost tuns în 1901. Cosma a păstrat librăria întemeiată de bătrânul lui.

Aretas a venit în Athos din America, unde lucra în păduri ca tăietor de lemne, împreună cu doi prieteni, Gheorghe și Otto. Gheorghe a rămas cu el, dar l-⁠a invidiat oarecum, la îndemnul celui viclean; apoi a intrat în obștea Xenofontului, unde s-⁠a călugărit cu numele Galaction și a avut sfârșit pașnic. Otto a mers la Dionisiu, unde a fost tuns cu numele Lazăr și s-⁠a deosebit prin ascultare; se spune că n-⁠a întristat pe nimeni vreodată. Aretas a avut la început ca duhovnic pe ieromonahul Cosma Agiannanitul († 1923); ca să se spovedească pleca din Karyes în zori, mergea multe ore și se întorcea la chilia lui la miezul nopții. Virtutea, evlavia și cunoștințele lui i-⁠au ajutat pe părinții și pelerinii din Karyes; știa engleza și a ajutat mulți vizitatori străini. Era mângâietor și folositor altora; vorbind cu el îți trecea tristețea. Era foarte studios și iubea lectura; îi sfătuia pe tineri să citească cu luare-⁠aminte, ca să li se lumineze mintea. A adormit întru Domnul la începutul anului 1965, după șapte ani de boală, de un accident vascular care l-⁠a lăsat la pat, slujit cu dragoste de bătrânul său Cosma. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.