Arn din Würzburg

Arn (Arno de Endsee) a fost episcop de Würzburg din 855 până la moartea sa, la 13 iulie 892. A fost elev al episcopului Gozbald, mort la 20 septembrie 855, în locul căruia a fost ales episcop. A fost un prelat războinic, pomenit că a luptat împotriva aproape tuturor dușmanilor de afară ai germanilor. Este socotit sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, nu avem un act de canonizare ortodox. Un izvor spune că a fost canonizat în veacul al XVIII-⁠lea, altul că a fost cinstit ca sfânt până în veacul al XVIII-⁠lea.

În primul an de episcopie, catedrala din Würzburg a fost nimicită de trăsnet, iar Arn a trebuit să o refacă, în cinstea Sfântului Kilian. A luat parte activă la guvernarea Franciei de răsărit, sub Ludovic Germanicul (care l-⁠a numit), Carol cel Gros și Arnulf de Carintia. În 871 Ludovic Germanicul a ținut o adunare la Frankfurt și de acolo l-⁠a trimis pe Arn și pe Ruodolt, margraful de Nordgau, să apere hotarul dintre Ducatul Bavariei și Marea Moravie, fiindcă aflase că moravii pregăteau o invazie. Moravii construiseră un zid circular foarte mare, ca să silească pe germani să treacă printr-⁠o deschidere foarte îngustă și să le taie astfel calea de fugă. Dar Arn, știind de cursă, a surprins o armată morava care aducea înapoi o mireasă boemă și a împins-⁠o în cursă. Moravii au fost siliți să-⁠și lase caii și să fugă pe jos. În 872, însă, l-⁠a ajutat pe Carloman al Bavariei împotriva lui Svatopluk al Moraviei și a fost înfrânt.

În 884 Arn și Henric al Franconiei au condus forțele întregii Francii răsăritene împotriva unei armate vikinge care invada Saxonia și au biruit. Un izvor dă anul 844 în loc de 884, dar pe atunci Arn nu era încă în vârstă de luptă. În 892, la sfatul lui Poppo, ducele Turingiei, a pornit o expediție împotriva venzilor și a fost ucis, fie în timpul unei liturghii lângă Chemnitz, aproape de Frankenburg, fie după ce s-⁠a retras la Sandberg (poate Wiederau sau Taurastein), într-⁠o luptă hotărâtoare cu slavii. Poppo a fost scos din slujbă pentru sfatul lui prost, iar Arn a fost înlocuit de Rudolf, din familia conradinilor. A fost îngropat la Sfântul Egidiu din Colditz și a fost socotit îndată mucenic. În jurul anului 1250 s-⁠a zidit în cinstea lui o capelă la Mittweida.