Arnoald de Metz

Sfântul Ierarh Arnoald de Metz, numit și Arnoldus, a fost al douăzeci și cincilea episcop al Metz-⁠ului, între 601 sau 603 și 611, urmaș al unchiului său Agilulf. Era fiul senatorului Ansbert și al Blithildei, ai cărei părinți erau Charibert I și Ingoberga. S-⁠a născut în jurul anilor 540-560 și a murit în jurul anului 611.

Documentele contemporane spun foarte puțin despre el. Este amintit în 616 în testamentul Sfântului Bertram, episcopul Le Mans-⁠ului, care îl disprețuiește și nu pomenește că ar fi episcop: el și unchiul lui Agilulf ar fi uzurpat bunuri ale Bisericii din Le Mans. În jurul anului 783, Paul Diaconul relatează în „Liber de Episcoporum Mettensium” că era roman, din neam senatorial, probabil dintr-⁠o familie din sudul Galiei. Dintr-⁠o tradiție din secolul al XIII-⁠lea, a fost socotit întemeietorul mănăstirii Saint-⁠Arnoul din Merkingen. Unele liste îl numesc sfânt al Bisericii Catolice, însă izvoarele la îndemână nu arată o canonizare; este cinstit în tradiția apuseană. Este numărat printre sfinții Bisericii nedespărțite.