Arsenie Minin

Arsenie Minin a fost ieromonah rus de la mănăstirea Sfântul Pantelimon din Athos, născut în august 1824 și adormit la 17 noiembrie 1879. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Pe numele din lume Alexandru, a fost al treilea fiu al negustorilor evlavioși Ioan și Alexandra Minin, ai căror străbuni erau din ținutul Novotorjok și care locuiau pe o moară din ținutul Mamadâș, gubernia Kazan. Fratele său Ioan a devenit monah la Sarov, iar sora sa Ecaterina a intrat într-⁠o mănăstire de maici din Novgorod. În 1857, la 33 de ani, a plecat în pelerinaj la Ierusalim și a fost atât de cucerit de frumusețea Athosului, încât a hotărât să rămână. Ascultările de început: bucătăria, măturatul coridoarelor, cărat fân, cules măsline, apoi cancelaria, unde s-⁠a arătat priceput. Chiar acolo a continuat să măture zilnic coridoarele până la hirotonie. Duhovnicul lui, Ieronim, l-⁠a povățuit să se roage neîncetat rugăciunea lui Iisus, unită cu mustrarea de sine și amintirea morții; mai târziu a primit darul lacrimilor. După un an și jumătate a fost tuns în mantie cu numele Arsenie. A slujit cu jertfelnicie un schimonah bolnav, Neofit.

În 1879, slăbit de boli și cu piciorul bolnav, a căpătat o inflamare acută a plămânilor și, la 17 noiembrie, după rânduiala pentru ieșirea sufletului, a murit în pace. A fost îngropat la 19 noiembrie, la mănăstirea de maici Crucii Înălțate Alexeevski din Moscova, unde pe crucea mormântului s-⁠au scris cuvintele din Înțelepciunea lui Solomon: Scurt fiind, a împlinit ani mulți, căci plăcut a fost Domnului sufletul lui.