Artemie

Artemie din Noul Schit, bătrân din coliba Sfinților Arhangheli, este amintit de bătrânul Iosif Vatopedinul († 2009) ca «alt astru strălucitor în soborul sfinților părinți și vrednic de toată pomenirea bună»: înzestrat cu nevinovăție treaz și continuator al exactei tradiții patristice. Alături de asprimea vieții lui avea multă răbdare, mai ales cu unul dintre cei doi ucenici ai lui, care își neglija datoriile monahale și îl necăjea cu voile și neluările lui aminte. Prețuia mult înfrânarea și a urmat-⁠o până la cea mai adâncă bătrânețe, îndeplinind cu exactitate cele mai grele datorii ale sale, în ciuda părăsirii puterilor trupului. Cum își aminteau părinții, priveghea și se ruga mult de unul singur și postea mereu până la ceasul al nouălea. Când mergea la munte după lemne și se întorcea târziu, obosit de sete și sudoare, nu lua nimic ca să se ușureze și nu primea altă mângâiere înainte de a citi întregul tipic al slujbei lui, după programul lui zilnic de o viață.

Dintre cei doi ucenici ai lui, cel mai mare a plecat la schitul Sfânta Ana, iar pricina plecării era mai ales greutatea fratelui mai tânăr. Acest părinte Antonie, cum îl chema, venea din când în când să-⁠și vadă bătrânul. Odată, venind, nu l-⁠a găsit în colibă pe mai tânărul Gavriil și a întrebat bătrânul unde a mers. «Lipsește, copilul meu», a zis, «e la Sykia, în fața Sithoniei, și te rog să nu pleci de lângă mine, ca să ajuți la înmormântarea mea, fiindcă mâine voi muri. N-⁠am vrut să fie Gavriil la moartea mea și m-⁠am rugat pentru aceasta și cred că nu va fi.» Ziua următoare, după moartea bătrânului, părinții au vrut să întârzie puțin înmormântarea. Într-⁠adevăr s-⁠a văzut o bărcuță venind direct spre schit și au aflat că era cu părintele Gavriil. Dar când s-⁠a apropiat și se distingea bine, și peste puțin ar fi ajuns la arsana schitului, s-⁠a ridicat un vânt violent împotrivă și a silit barca să se întoarcă la sat. Atunci părintele Antonie a spus părinților ce îi spusese bătrânul înainte de adormire, că părintele Gavriil nu va fi la înmormântarea lui, și s-⁠au mirat de preștiința bătrânului și de soarta neascultătorilor, care se lipsesc de binecuvântarea bătrânilor și de plata ascultării. Anul adormirii nu se cunoaște. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.