Artemie

Artemie de la Mănăstirea Iviru, ieromonah, cu numele de mir Mihail Karagiannis, s-⁠a născut în 1889 în satul Rafti din Arcadia. În 1909 a venit la coliba Schimbării la Față a Mântuitorului a Ivirului. Se numea odinioară «a Despotului», fiindcă o ridicase episcopul Galaction, în veacul al XVII-⁠lea, același care a ridicat și turnul mănăstirii Iviru. În ultimii ani ai veacului al XIX-⁠lea bătrânii moreoți Gherasim și Cosma, din coliba vecină a Sfinților Trei Ierarhi (Saravari), au zidit-⁠o din temelie, din piatră, frumoasă, și de atunci a fost numită «morei». Mihail i s-⁠a supus acestor bătrâni. La tundere, în 1912, a primit numele Artemie.

În 1927 a fost hirotonit diacon și preot și făcut duhovnic. A dobândit faimă de duhovnic cu socoteală. A spovedit mulți monahi și mireni. Prefera mereu să spună lucruri bune. Îi plăcea să împace oamenii. Pașnic el însuși, voia să împace pe toți. Era totodată respectător credincios al sfintelor canoane. Când într-⁠o mănăstire egumenul nu a păzit ce i-⁠a spus despre un monah al său, pe care îl spovedea el, a preferat să nu mai meargă niciodată acolo. Nu primea daruri de la mănăstirile pe care le slujea. Era foarte tăcut, mereu sfătuitor, dulce la vorbă, binevoitor, simplu și accesibil. Scria frumos, deși nu avea multă învățătură. Era chemat și de Sfânta Comunitate. A lăsat faimă de părinte foarte milostiv: odată s-⁠a întors din Karyes fără rasă, pentru că o dăduse săracilor.

A adormit întru Domnul la 29 iunie 1957, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, la Atena, unde se îmbolnăvise. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.