Atanasie de la Sihăstria

Atanasie a fost ieroschimonah și sihastru în poiana unde se află azi Mănăstirea Sihăstria, în prima jumătate a secolului al XVII-⁠lea; a adormit pe la 1650. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Își făcuse metania la Mănăstirea Neamț. După mai mulți ani de ascultare în obște, s-⁠a retras departe de lume, la câțiva kilometri mai sus de Mănăstirea Secu, ca să vorbească neîncetat cu Dumnezeu. În acea vreme valea Sihăstriei, munții și pădurile din jur alcătuiau una din cele mai cunoscute vetre isihaste ale Moldovei.

Și-⁠a făcut o colibă de lemn și pământ în poiană și s-⁠a nevoit acolo mulți ani. A ajuns duhovnic al sihaștrilor din împrejurimi și învățător iscusit al rugăciunii lui Iisus. Vestea numelui său a ajuns în centrul Moldovei, până la mitropolitul Varlaam și la domn. Poiana s-⁠a numit mai târziu Poiana Sihastrului sau Poiana lui Aftănas, iar ucenicii lui au întemeiat acolo Schitul Sihăstria.

În 1655, șapte ieroschimonahi bătrâni, ucenici ai lui, s-⁠au sfătuit să ridice un schit de lemn în Poiana lui Aftănas, în cinstea Maicii Domnului. După priveghere de toată noaptea, au așezat icoana Maicii Domnului într-⁠un brad și au hotărât: să nu îngăduie Maica Domnului în acel loc pe cei ce vor săvârși păcate trupești, pe cei ce vor avea pungă osebită și pe cei ce vor mânca carne în schit. Episcopul Ghedeon al Romanului a întărit hotărârea și a ridicat o biserică mică de lemn cu hramul Nașterii Maicii Domnului. Așa a luat ființă Mănăstirea Sihăstria. Atanasie, adormit pe la 1650, lăsase în urmă numeroși ucenici.