Atanasie

Atanasie de la Marea Lavră, cu numele de mir Spiridon Kampanaos, s-⁠a născut în 1867 în insula Egina din părinți evlavioși. A studiat medicina la Universitatea din Atena și a primit diploma de medic internist-⁠chirurg. Copil, ajuta la psaltire în biserica Profetului Elisei. Dorind viața de nevoință, a venit în Sfântul Munte și s-⁠a așezat la Mănăstirea Iviru. La declararea războiului greco-⁠turc din 1897 a alergat să slujească patria ca sublocotenent medic.

După lăsare la vatră a trecut porțile Marii Lavre. După ucenicul său, monahul Cucuzel Lavriotul: «A fost medicul patriarhului Ioachim al III-⁠lea în cei doisprezece ani de ședere a acestuia în Athos. Ani de zile a fost mare secretar al mănăstirii sale. A condus mulți ani spitalul mănăstirii. Neobosit în lucrarea filantropică a marilor inspirații și ideilor înalte și nobile. Era împodobit cu multe virtuți: răbdare, blândețe, lipsă de răutate, înfrânare, cumpătare, încât părinții nu încetau să ceară zilnic sfaturile lui, iar el turna balsam de mângâiere în inimile celor întristați. Ascetii săraci și laicii veneau zilnic și primeau milostenie din punga lui ascetică.»

Într-⁠o epocă diferită se împărtășea de două ori pe săptămână. Trăia în mănăstirea idioritmică ca un pustnic. Ca medic era un sfânt fără de arginți. Alerga să ajute oriunde era chemat și adesea mergea singur să-⁠i ajute pe asceți. Fondator al valoroasei reviste Biblioteca Athonită, a scris cărți și articole, și a fost premiat oficial. Primul la slujba zilnică, stâlp neadormit la priveghere. Spunea: «Timp de șase ore Domnul meu a atârnat pe cruce; câte dureri a răbdat pentru mine, nevrednicul, și eu, păcătosul, să nu sufăr puțin din dragoste pentru El?» Unui monah venit să-⁠l mângâie pentru durerea unei sminteli i-⁠a spus plecând: «Tu, fratele meu, ți-⁠ai spus durerea și ai găsit pace; eu cui să-⁠mi spun ale mele ca să mă mângâi?» Înainte de sfârșit l-⁠a vizitat ieromonahul Antonie Osiopetritul, spunându-⁠i că un ascet al Athosului l-⁠a vizitat și i-⁠a cerut să-⁠l înștiințeze ca să se pregătească de plecarea definitivă. A primit boala cu mulțumire. A adormit la 1 iunie 1940, după Sfânta Liturghie în care s-⁠a împărtășit, șezând în fotoliu. Slujba de înmormântare a fost săvârșită a doua zi în catolicon, de mitropolitul Ierotei al Miletopolei († 1956). Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.