Atanasie

Sfântul Cuvios Atanasie de la Grigoriu s-⁠a născut în 1873 la Pyrgos, în Ileia, într-⁠o familie evlavioasă cu mulți copii, cu numele de Andrei Protogheropoulos. Citirea vieților sfinților l-⁠a întors spre monahism. La 15 august 1891, în ziua Adormirii Maicii Domnului, tânărul de optsprezece ani a ajuns la arsana Mănăstirii Grigoriu și a sărutat cu evlavie pământul Grădinii Maicii Domnului. Egumenul Simeon (mort în 1905) i-⁠a fost părinte duhovnicesc. A fost ascultător, tăcut, harnic. După tunderea din 1893 a fost un deceniu konaktzis (ținător al reședinței) la Careia. În 1904 a fost hirotonit diacon, fără să ceară, și a fost arhondar; peste patru ani a fost hirotonit preot. A fost metochiar, bibliotecar, prosforar. A fost ales egumen în 1924, ca arhimandrit și duhovnic. Ca egumen îi îndemna pe monahi mai mult prin pildă decât prin cuvânt, cu iubire și chibzuință. După treisprezece ani a renunțat ușor la egumenie ca să se liniștească.

Egumenul Visarion, urmașul lui, spunea că sufletul lui era „un port fără furtună”. Era blând, nemânios, iubitor de liniște, un slujitor plin de umilință. Pe icoana Maicii Domnului din chilie, mâna și piciorul lui Hristos erau „uzate” de multele lui sărutări. Ultimele lui cuvinte, la 28 decembrie 1953, au fost: „De ce plângeți, copiii mei?” Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.