Atenodor

Cuviosul Atenodor, ucenicul Sfântului Pahomie cel Mare, a fost monah al mănăstirii Tabenisi, în veacul al IV-⁠lea. Se pomenește la 13 martie, în soborul tuturor cuvioșilor părinți care au strălucit în nevoință. Povestirea despre el se află în Viața lui Pahomie cel Mare.

Atenodor s-⁠a îmbolnăvit de lepră și trăia departe de frați. Se hrănea doar cu pâine și sare, de două ori pe zi, învăța pe de rost capitole din Sfânta Scriptură și nu își îngăduia să se culce ziua ca să se odihnească. În ciuda bolii, ca și ceilalți monahi, în fiecare zi împletea rogojini, deși mâinile îi sângerau. Răbda boala cu atâta răbdare, încât Pahomie îl trimitea adesea la alte mănăstiri, spre zidirea fraților.

Într-⁠o zi, un monah, văzând suferința lui, a început să-⁠l îndemne să lase lucrul, pe care alți monahi îl vor face bucuros în locul lui. Atenodor a primit doar să-⁠și ungă cu untdelemn mâinile crăpate, de unde au devenit mai moi, dar în timpul lucrului îl dureau mai tare. Pahomie, observând aceasta, i-⁠a amintit lui Atenodor că boala l-⁠a ajuns prin purtarea de grijă a Domnului, iar Atenodor și-⁠a plâns timp de un an greșeala. Dobândind harul lui Dumnezeu, s-⁠a săvârșit în pace.