Aureliu din Velay

Aureliu din Velay a fost episcop la Le Puy-⁠en-⁠Velay în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea, între 555 și 600, aproximativ. Este cinstit ca sfânt de mai multe confesiuni creștine. Îl pomenește Grigorie de Tours într-⁠o povestire situată în anul 590, spunând că trăia în locul pe care îl numesc Anicium.

În 590 ciuma care lovea o parte din Aquitania și Languedoc s-⁠a întins spre Vivarais și sudul Provenței, împreună cu o mare foamete. Oamenii au fost atrași de niște pretinși profeți, dintre care cel mai cunoscut a fost așa-⁠numitul Tăietorul de lemne, un umil tăietor din Berry. Fusese atacat atât de furios de albine, încât doi ani și-⁠a pierdut mintea de durere. Când s-⁠a vindecat, s-⁠a așezat la Arles și s-⁠a înfățișat ca un om insuflat de Dumnezeu, îmbrăcat în piei și lăudându-⁠se că cunoaște viitorul. A plecat apoi în Gévaudan, cu o femeie care îl urma și se numea Maria, și a atras mulți adepți, între care mulți clerici neștiutori, convinși mai ales de faima lui de vindecător. Primea daruri, dar le împărțea săracilor, pentru care se credea îndreptățit să dispună de turmele ținutului. Prevestirile lui erau sumbre, dar însoțite de rugăciuni lungi, iar el se lăsa adorat ca un om sfânt.

După un timp a trecut în Velay și a tăbărât cu adepții lângă muntele Anis, aproape de orașul Le Puy, unde a pus stăpânire pe bisericile rurale. Atunci episcopul Aureliu a mers să-⁠l întâlnească. Tăietorul și-⁠a adunat oamenii, așteptând pe prelat ca și cum ar fi vrut să lupte, și a trimis câțiva să-⁠l întâmpine; aceștia s-⁠au înfățișat episcopului sărind și dansând dezbrăcați. Aureliu a trimis mai mulți nobili ai țării. Unul dintre ei s-⁠a apropiat de Tăietor, care a poruncit oamenilor lui să-⁠l prindă și să-⁠l dezbrace; nobilul a scos sabia și l-⁠a lovit pe pretinsul profet, care a căzut mort. Adepții au fugit îngroziți. Maria a fost prinsă și supusă la cazne, iar sub ele a mărturisit că Tăietorul fusese un impostor. Mulți adepți au rămas credincioși profetului mort, comparându-⁠l cu Hristos și afirmând că era dumnezeiesc, dar mișcarea s-⁠a stins.

Aureliu a fost cinstit ca sfânt în Velay. Mormântul lui se află în biserica Saint-⁠Vosy din Le Puy, lângă cel al Sfântului Benigne, care i-⁠ar fi fost urmaș, despre care nu se știe decât numele.