Avacum Desculțul

Sfântul Cuvios Avacum Desculțul s-⁠a născut în 1894 la Simi, în Dodecanez, cu numele de Antonie Gaitanios. A trăit mereu în bisericile insulei, mai ales în cea a Sfântului Fanurie. Neputând să ajungă la Ierusalim, a ajuns la Athos și la Marea Lavră în 1920, unde a fost tuns monah după un an de probă. Pe Vigla a zidit o biserică a Sfântului Fanurie. În Lavră a fost mereu un ascultător bun și harnic: trapezar, paroicon, infirmier. Mitropolitul Nataniel al Coosului scria că nu lipsea niciodată de la biserică, că metaniile, mătăniile și posturile le făcea nu numai pentru sine, ci și pentru mulți oaspeți ai Lavrei.

Avea darul de a ține minte pe dinafară Sfânta Scriptură. Umbla de obicei desculț, cu călcâiul tare ca stânca, și semăna cu Sfântul Antonie. Profesori universitari veneau la Lavră și rămâneau uimiți ascultându-⁠l ore în șir recitând din memorie profeții ale lui Isaia și cuvântări ale lui Vasile cel Mare și Grigorie Teologul. Scriitorul George Teotocas a scris că părintele Avacum este un fenomen de memorie, un caz rar: știe pe dinafară toată Vechiul și Noul Testament. Părintele Paisie scrie că, simțindu-⁠și sfârșitul, s-⁠a dus în ascetirionul lui de pe Vigla ca să-⁠și lase oasele acolo unde îi lăsase carnea. Înainte de moarte și-⁠a împărțit lucrurile, spunând: „Mi-⁠a venit ceasul. Acum am pace.” Ultimele lui cuvinte au fost: „Hristoase, marea Ta milă.” A adormit la 19 octombrie 1978 și a fost înmormântat lângă biserica Sfântului Fanurie, între pomii lui iubiți. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.