Avacum

Avacum de la Mănăstirea Iviru, cu numele de mir Atanasie Gusis, s-⁠a născut în 1892 la Rodosto, în Tracia răsăriteană, din părinți săraci. Rămas orfan la opt ani, a venit cu o rudă în Sfântul Munte și vreme de doisprezece ani a slujit mănăstirea Iviru. Apoi, în 1924, a îmbrăcat haina monahală și după alți doisprezece ani a fost trimis la un metoc al mănăstirii, în Sparta. De la acest metoc ivirit a mers în 1932 la mănăstirea Sfinților Patruzeci. Apoi, urmărind folosul său și al altora, umbla din mănăstire în mănăstire și din sat în sat ca să ajute pe neputincioși și bolnavi. Hărnicitul și binefăcătorul monah ajuta pe toți cei în nevoie. În timpul ocupației a salvat, cu primejdia vieții, mulți soldați englezi. Cu cunoștințele lui medicale empirice vindeca pe mulți; cunoștea trei mii de ierburi; mereu fără plată, neobosit, cu bunăvoință și voioșie. Se deosebea prin marea, statornica și neîncetata lui milostivire.

Pe la 1940 s-⁠a dus la mănăstirea Sfinților Doctori fără de arginți din Parnon. Nu mânca niciodată carne, ci se mulțumea cu puține verdețuri. Era harnic, muncitor și plăcut în convorbiri. Sfârșitul acestui monah iubitor de oameni a fost mucenicesc. Din motive necunoscute l-⁠au prins partizanii, i-⁠au tăiat piciorul stâng cu un satâr și l-⁠au rănit mortal în inimă, o inimă pe care din copilărie o închinase lui Dumnezeu fără să se gândească la sine. A murit la 25 iulie 1942, de ziua Sfintei Ana. Mulți s-⁠au întristat. Se zicea că «pe Avacum nu-⁠l prindeau gloanțele» și de aceea, se pare, l-⁠au ucis cu cuțitul. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.