Avxentie Sihastrul din Muntele Athos

Avxentie a fost un schimonah român, născut în Moldova, care a trăit aproape patruzeci de ani ca sihastru într-⁠o peșteră sub vârful Muntelui Athos și a adormit probabil în jurul anului 1890. Este pomenit în Patericul românesc după mărturiile monahilor români atoniți și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; anul morții este îndoielnic, iar izvoarele nu dau o zi de pomenire.

Pe la 1850 a plecat la Athos și a primit tunderea monahală la una din chiliile din preajma Atonului. Cu mare râvnă pentru viața pustnicească, s-⁠a retras într-⁠una din peșterile nelocuite de sub vârful muntelui, unde s-⁠a nevoit singur, în post, rugăciune și lacrimi. Patericul spune că a dobândit în chip desăvârșit darul lacrimilor, al înainte-⁠vederii și al rugăciunii inimii. A trăit ca părinții de demult, în privegheri de toată noaptea, foame, sete, frig și mari ispite, ascuns de ochii tuturor, căci rămânea mai ales în munte. Doar din când în când cobora la Schitul Prodromu, se spovedea, primea Sfintele Taine și se întorcea în pustie.

Așa a rămas, ca o candelă nestinsă sub vârful Atonului, aproape patruzeci de ani, rugându-⁠se zi și noapte pentru lume și pentru țara lui. Monahii din părțile locului îl cinsteau ca pe un adevărat sfânt, dar viața lui era ascunsă în Hristos. Odată, doi monahi de la Lavră, care mergeau în vizită la peșterile sihaștrilor, l-⁠au găsit adormit în Domnul, în genunchi și cu mâinile ridicate în rugăciune. Au coborât trupul la Lavră și l-⁠au îngropat în cimitirul mănăstirii.