Barac

Sfântul Barac, căpetenia israeliților, a fost fiul lui Avinoam, comandant din cetatea Chedes, din ținutul seminției lui Neftali (Judecători 4, 6). Regele canaanit Iabin, care domnea la Hațor, îi apăsase douăzeci de ani pe israeliți. Din porunca lui Dumnezeu s-⁠a ridicat împotriva lui proorocița Debora, care l-⁠a chemat din nord pe Barac să conducă oastea israeliților și să se lupte cu Sisera, căpetenia ostilor canaaniților unite (Judecători 5, 19). Barac a pus condiția ca Debora să-⁠l însoțească. Din această pricină slava biruitorului a revenit Deborei, căci Sisera trebuia să piară de mâna unei femei.

Nu toate seminția lui Israel au primit să iasă împotriva canaaniților. La lupta de la Meghido, sub conducerea Deborei și a lui Barac, au luat parte israeliții din seminția lui Veniamin, Isahar, Neftali și Zabulon (Judecători 5, 16-17). Amănuntele biruinței asupra lui Sisera, când apele pârâului Chison au făcut carele canaaniților nefolositoare, sunt cântate în cântarea Deborei (Judecători 5). Oastea lui Sisera a fost urmărită până în cetatea lui, Haroșet-⁠Goim, iar el însuși, cum prezisese Debora, a fost ucis de Iael (Judecători 4, 15-21; 5, 26). În Evrei 11, 32 Barac este pomenit printre cei a căror credință e mărturisită în Sfânta Scriptură, alături de Ghedeon, Samson, Iefta, David și Samuel.

Este pomenit în Duminica Sfinților Strămoși, adică la 27 decembrie (zi mobilă), după stilul nou.