Bartolomeu

Bartolomeu de la Mănăstirea Grigoriu (†1907) era din insula Tinos, a Preasfintei Născătoare. A fost ajutor de econom la metocul mănăstirii din Voultsista, Pieria. Împreună cu tovarășul lui, bătrânul Simeon († 1901), a fost calomniat de nemoralitate, el, această stâncă a moralității, după cum notează monahologul. Astfel a avut aceeași pătimire grea ca și cel amintit. A fost pus fără voia lui pe un măgar fără samar, cu fața către coadă, și era purtat primind ironii, batjocurit și ocărât de diferiți. Judecata dumnezeiască a dat o pildă celorlalți prin sfârșitul jalnic al cumplițiilor calomniatori; unul dintre ei era un novice și celălalt un lucrător al moșiilor mănăstirii, ajutat împreună cu familia lui. Amândoi au avut sfârșit dureros, pentru calomnia lor urâtă de Dumnezeu.

După acest eveniment amar s-⁠a întors la mănăstire, pe care a slujit-⁠o ascultător până la sfârșitul vieții. A adormit întru Domnul la 10 decembrie 1907, nădăjduind învierea morților și viața veacului ce va să fie. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.