Benedicta

Sfânta Muceniță Benedicta din Origny a fost o fecioară mucenică, ucisă la 8 octombrie 362; este cinstită în Biserica Catolică, înfățișată adesea cu un clopot și o secure.

Prima pomenire scrisă este în Martirologiul lui Usuard, alcătuit între 863 și 896. Principalul izvor este manuscrisul pe pergament Viața Sfintei Benoîte, comandat în 1312 de mănăstirea benedictinelor din Sainte-⁠Benoite și păstrat azi la Berlin. Dacă a fost o persoană istorică, ar fi trăit pe la 300 la Roma și ar fi suferit mucenicia în persecuția lui Dioclețian. Potrivit tradiției, era dintr-⁠o familie de senatori romani. În secolul al IV-⁠lea a plecat în Galia cu douăsprezece fecioare închinate lui Dumnezeu, botezând și predicând. Mai târziu a ajuns cu o însoțitoare la Laon, a izgonit un demon și a luat puterea unui loc de cult păgân. Guvernatorul roman Matroculus a arestat-⁠o la Origny; de câteva ori a fost eliberată de îngeri și vindecată de răni. În cele din urmă, guvernatorul a omorât-⁠o cu o secure, la 8 octombrie 362.

Cam la trei sute de ani după moartea ei, un orb a avut o vedenie a mormântului ei și a condus acolo optsprezece episcopi; aceștia au mutat trupul, la 26 mai 674, în biserica din Origny. La sfârșitul secolului al IX-⁠lea s-⁠au așezat acolo benedictine, care au întemeiat mănăstirea Sainte-⁠Benoite, ce a durat până în 1792 și a devenit centrul cinstirii ei. În 1246 s-⁠a făcut o raclă de argint și aur pentru moaștele principale; în fiecare an, la 26 mai, racla era purtată în procesiune, împreună cu un clopot și o secure. Cinstirea s-⁠a răspândit în Franța, Belgia, Țările de Jos și Germania. Este sfântă a Bisericii nedespărțite, cinstită local, fără canonizare sinodală.