Bernard I de Embrun

Bernard I a fost arhiepiscop al Embrunului, în Provența, din 810 până în 825 sau 826. Este socotit sfânt cinstit local în Biserica Catolică. Despre păstorirea lui se știe puțin, pentru că cea mai mare parte a documentelor din vremea aceea a fost nimicită în dăunările repetate ale maurilor spanioli asupra Provenței, din veacul al VIII-⁠lea până în primul pătrar al veacului al X-⁠lea.

Bernard este amintit în vechile diptice ale arhiepiscopiei Embrun ca urmaș al sfântului Marcel. Se crede că a urcat pe scaun în 810. De la sfârșitul lui 811 datează testamentul împăratului Carol cel Mare, în care el poruncea ca, după moartea lui, o parte din averea lui să fie dată celor douăzeci și una de arhiepiscopii ale statului franc, între ele și celei din Embrun. Din mijloacele primite după moartea lui Carol, Bernard a zidit o nouă catedrală, numită Notre-⁠Dame du Réal. Aceasta se spune în bula papei Victor al II-⁠lea din 1057 și într-⁠o cartă a regelui Franței, Carol al VIII-⁠lea, din 1490.

Tradițiile bisericești dau câteva alte știri despre viața lui Bernard I, dar istoricii socotesc că cele mai multe nu sunt vrednice de crezare. În diptice el este numit sfânt, dar ziua pomenirii lui nu este arătată. Bernard a murit în 825 sau 826. Urmaș pe scaunul Embrunului i-⁠a fost Agerik.